Ce facem cu saracia?

 

Departe de a fi un articol sau o incercare - nereusita - de a scrie unul, cum mi s-a mai intamplat, este si normal, in orice evolutie, indiferent de domeniu se intampla sa ai si rateuri, este firesc si acestea sunt cele care marcheaza si schimba modul de gandire, schimba destine si asa mai departe...

In fine, nu mi-am propus sa scriu acum despre filozofia esecului, vreau  doar sa expun doua intamplari,  in care protagonistii sunt oameni, printre milioanele de oameni, de romani saraci, mai exact. 

Poate pentru unii nu inseamna mare lucru, poate pe altii ii va face sa reflecteze, eu nu pot fi indiferenta, sunt empatica si nu pot trece pe langa ai mei romani pe strada, fara sa ii observ, sa ii analizez, sa interactionez cu ei intr-un fel sau altul. Putem invata multe din aceste experiente. Va recomand si dumneavoastra sa faceti acest exercitiu, daca nu l-ati facut pana acum, se va dovedi mai valoros decat timpul, considerat de unii, pierdut.

 

Ieri, dupa-amiaza, acum fiind deja trecut de ora 00:00, m-a surprins placut discutia cu un necunoscut intr-un hypermarket (al carui nume nu il voi dezvalui, pentru a nu ii face reclama, mai ales ca nu promoveaza in totalitate produse romanesti).

 Discutia a pornit de la sine, cand, uitandu-ma la raionul cu sucuri (mai consum si eu din cand in cand), un barbat, undeva la 30 de ani, mi-a tinut un mic discurs, despre importanta consumului unor sucuri naturale si nu dintre cele care contin n* chimicale, lucruri pe care le cunosteam evident, dar am ascultat cu atentie. Mai mult decat atat,  a subliniat cat de important este sa consumam produse romanesti, trecand in revista: problemelele financiare internationale, asasini economici, geopolitica, care dintre firmele producatoare sau mai bine spus importatoare de sucuri si nu numai (discutia s-a extins si asupra altor produse) apartin unor multinationale si care sunt romanesti, pana la importanta patriotismului in ridicarea economiei nationale.... taceam, ascultam, priveam mandra si trista (ulterior)... apoi l-am intrebat: "dar tu ce faci aici, lucrezi ca ce?!", mi-a spus "sunt somer... fac si eu ce pot, pierd timpul pe aici...", schitand un zambet fals, cu privirea in jos, l-am intrebat, "dar ai terminat o facultate?", mi-a spus.. "nu... am fost lenes....", ei bine eu cred ca i-a lipsit increderea in sistem... si de aici lipsa optimismului intr-un viitor mai bun... mi-a parut rau, dar totodata am ramas suprins placuta... Daca toti romanii pe care ii vedem zilnic pe strada, tristi, cu capul in jos, necajiti, saraci, ar fi atat de isteti si documentati, precum tanarul acesta, cu siguranta tara ar arata altfel...

Pacat de acesti tineri cu potential care se ofilesc, someri fiind, lucrand probabil "la negru", intr-un hypermarket....

 

O alta intamplare, petrecuta acum doua saptamani, in zona in care locuiesc, era un copil de 8 ani cu 10 carti in brate si un rucsac in spate! Am trecut pe langa el, incet, studiindu-l, sa vad ce face, ce e cu el. Ma vede si vine spre mine: "doriti o carte?", il intreb "cat costa una?", "sapte lei, oricare", zic eu: "ah da?... ia sa vad ce ai aici"... "dar ca fapt divers, parintii tai stiu cu ce te ocupi?", si imi spune: "incerc sa strang bani ca sa imi achit RECHIZITELE", daca m-a mintit sau nu, este strict problema lui de constiinta, eu i-am platit toate cartile, fara sa ii iau vreuna...

 

                   

Saracia reprezinta o amenintare la adresa sigurantei si securitatii statului, la fel ca si celelalte amenintari.

Ce facem ca sa ne protejam? Solutii par a exista... dar se aplica? Deocamdata intalnesc zilnic cazuri precum acestea, cand numarul lor se va reduce, atunci o sa cred ca s-au pus in practica anumite solutii. Pana atunci, nu am cum sa cred asta!

 

 

 

 

 

 

 

ROSIA MONTANA...

Au trecut cincisprezece zile de la inceperea protestelor privind Rosia Montana si ma uimeste indarjirea cu care unii politicieni  - care mai ieri erau impotriva exploatarii miniere de catre compania canadiana -  acum il apara si incearca din rasputeri sa schimbe perceptia publica asupra proiectului.

Oare de ce?

 

Odata cu schimbarea celor de la guvernare, care erau pro-exploatarii si actualii au devenit "pro-", evident pot fi doua cauze: spaga sau santaj.

 

Daca ar fi vorba de spaga, lucrurile ar fi simple, au primit niste bani, deci sunt de acord cu orice, indiferent de consecinte, care nu ii afecteaza in mod direct, pana la urma politicienii gandesc la fel: "daca ala a facut: aia, aia, aia, eu de ce sa nu o fac", sau "daca toti (clasa politica) fura, eu de ce sa nu o fac", exact tipul de gandire ingusta, egoista, care predomina mare parte din clasa politica dupa 89'.

 

Sa fie oare lucrurile atat de simple si ne place noua sa complicam totul imaginandu-ne un scenariu mult mai complex, mai grav decat atat? Poate ca ne place sau poate ca am avea dreptate daca am face-o, asta ar insemna ca nu ne limitam la ce ne este "dat" sa aflam...

 

Daca din proiectul in valoare de suma "X", pe hartie, statul roman ia un procent, dar pe langa suma "X", compania canadiana (interfata a SUA) gaseste si alte minereuri mult mai pretioase pentru dezvoltarea tehnologica decat aurul, Romania nu va primi nimic, pentru ca, conform contractului semnat, proiectul valoareaza doar suma "X", deci Romania poate pierde de 20 de ori mai mult decat castiga, mai ales ca noi nu putem verifica ce se mai gaseste acolo in afara de ce este scris pe hartie si daca am putea, clasei politice i-ar mai pasa?

 

Daca lucrurile stau asa si sa presupunem ca nimeni nu "si-a luat comision", atunci de ce statul roman accepta acest contract?

 

Aici imi imaginez un scenariu, desigur ele pot fi mai multe, dar sa luam un exemplu:

• Rosia Montana face parte din mult ravnita Transilvanie;
• Ungurii 'lupta' pentru anexarea Transilvaniei;
• Americanii au interes in Rosia Montana;
• Rusii au interes in a destabiliza Romania, sustin cauza maghiara privind Transilvania, si doresc Republica Moldova;
• Romania, ori de cate ori ungurii ies cu o declaratie privind Transilvania, se iese cu o contra-declaratie privind, atentie, R. Moldova, de aici deduc ca unii stiu cine este sustinatorul cauzei maghiare...
• Apoi, americanii nu sunt in nici una dintre tabere, ei vor doar Rosia Montana, prin urmare, ei pot oricand, daca nu li se da ceea ce cer, sa dea mana deasupra noastra cu Rusia, oferindu-le dreptul asupra R.Moldovei si anexarea Transilvaniei la Ungaria, pentru a avea in schimb Rosia Montana.

 

Pare un scenariu de film, dar oare este nerealist? Nu cred.

 

Oare care varianta este mai plauzibila, eu spun ca pot fi chiar amandoua: santaj, dar cu spaga, pentru un raspuns sigur favorabil, pentru a nu se recurge la... alte scenarii, in plina criza mondiala, cu sirieni si talibani pe cap si alte probleme... in plus, inca "nu a sosit momentul" unui conflict in Balcanii salbatici, unde mai suntem noi incadrati de catre acei "occidentali luminati la minte"...

 

 

 

 

 

Secretele UM 0110 (ANTI-K.G.B.): Interviu Victor Roncea cu Ioan Rusan, colonel (r) al SRI.

 

Victor Roncea: Domnule Ioan Rusan, astazi sunteti colonel in rezerva al SRI. Cu ce va ocupati inainte de 1989?

        

Ioan Rusan: Eram ofiter de securitate, la UM 0110.

              

Si ce faceati in aceasta calitate?

             

Faceam ceea ce ar trebui sa faca si astazi ofiterii SRI specializati: identificam, monitorizam si distrugeam retelele KGB si ale altor servicii secrete atunci comuniste – sublinez: comuniste – din Romania. Am fost seful Compartimentului anti-Stasi din 110, supranumita “Unitatea anti-KGB”.

             

Cu toate acestea nu cred ca va este usor sa admiteti public ca ati fost securist. De ce?

                         

Pentru simplul motiv ca in decembrie 1989 puterea a fost preluata chiar de catre cei pe care ii urmaream noi. O spun cu toata respon­sabilitatea: pana astazi, acesti tradatori si urmasii lor reusesc sa mentina majoritatea parghiilor de decizie in stat. Timp de 20 de ani s-a reusit identificarea tuturor lucratorilor Securitatii, la nivel global, drept “satrapi” ai poporului. Realitatea este cu totul alta. La momente istorice cruciale, ca cele de dupa 1945 si 1989, serviciile de spionaj implicate, in diriguirea destinelor Romaniei, isi implanteaza reteaua de tradatori in varfurile decizionale si taie arterele organismului de securitate. In ambele cazuri instalarea agenturii straine are numeroase similitudini: kominternistii – kaghebistii.

                  

Dar pana la acestia Securitatea a facut si ea victime…

                         

Istoria Securitatii se imparte in mai multe etape. Daca va referiti la prima etapa, cand majoritatea cadrelor Securitatii erau persoane alogene, provenite din fosta Uniune Sovietica, este foarte adevarat. Eu am intrat in sistem cu mult dupa 1964, data la care au fost eliberati toti detinutii politici inregistrati in perioada ocupatiei bolsevice a Romaniei. Observati ca adeseori chiar descendentii agentilor sovietici de atunci incearca sa amalgameze diversele perioade ale Securitatii pentru a ne invinovati pe noi de crimele parintilor lor. Au fost multe porcarii in anii ’50 cand, repet, tara se afla sub ocupatie sovietica. Majoritatea acelor tortionari au murit in patul lor sau au emigrat, care prin Israel care prin SUA. Pe astia de ce nu-i cauta CNSAS? Care se situeaza deasupra suveranitatii Constitutiei, incalcand chiar decizia anterioara a Curtii Consti­tutionale. Mai mult, nu este foarte clar cui i se subor­doneaza acest CNSAS si de ce nu exista nici pana la ora aceasta o comisie parla­mentara de control a activitatii CNSAS si a colegiului sau dupa modelul celor pentru SIE si SRI.

                     

Ce ne puteti spune despre perioada din apropierea loviturii de stat din decembrie 1989?

                   

Eram in focuri. Toate serviciile de spionaj din tarile comuniste, socialiste isi intensificasera activitatea. Mai ales, cadrele de informatii sovietice si ungare, lucrau la maximum, exploatandu-si sursele pentru a afla cine ar putea prelua conducerea tarii in perioada urmatoare.

                 

Era vorba si de schimbarea regimului sau numai a conducatorului?

                 

Pe ei ii interesa in special schimbarea si eliminarea lui Ceausescu din motive care corespundeau intereselor lor de perspectiva geo-politice si geo-economice. In perioada premergatoare evenimentelor am monitorizat mai multe actiuni propagandistice anti-romanesti si anti-Ceausescu care se derulau in Occident cu punct de plecare spionajul sovietic, via corespondentii de presa iugoslavi.
Asa-zisa scrisoare a celor sase, din martie 1989, cu protagonistii cunoscuti: Brucan, Apostol, Birladeanu. Scrisoarea a fost scrisa, de fapt, de Brucan, care i-a si semnat pe ceilalti. Tot el s-a ocupat de plasarea ei. Despre Brucan se stie astazi ca a fost agent rus, de fapt, sovietic, pentru ca nu a abdicat niciodata de la trotkism. El visa la refacerea Kominternului si era adeptul retelei in retea, smecherindu-i pe multi. Despre Apostol pot sa spun ca si el a fost recrutat de KGB pe vremea cand era la post, ca ambasador in Brazilia. Birladeanu, in schimb, desi se nascuse in Gagauzia, fusese contactat in 1988 de catre un cadru de informatii occidental, insa refuzase colaborarea. Dupa actiune, toti, cu exceptia lui Brucan, i-au adresat lui Ceausescu scrisori de cainta.

                

Ce alte personaje urmareati la aceasta unitate, anti-KGB?

                     

Tot felul. Pe unii ii vedem si astazi la televizor. Dintre cei “vechi” mi-amintesc, la gramada, de Petrov, Volodin, Tcaciuc, Oisteanu, Demeny, Suto Pal, Oltovsky, Horvat, Andor, Gyorfi, si altii si altii.

              

Inteleg ca unii dintre acestia erau, dupa nume, agenti ai STASI, AVO, KGB, etc. Dar Oisteanu? La care Oisteanu va referiti si de ce il urmareati?

                        

Acelasi Oisteanu la care va ganditi si dumneavoastra: Oisteanu de la GDS (nepotul lui Leonte Rautu - nota red). Iar de urmarit, in mod evident, tinand cont de specificul unitatii noastre, pentru legaturi cu servicii de spionaj comuniste din fostul bloc sovietic. Astia de ce nu sunt facuti public de CNSAS?

                          

Si totusi, nu inteleg: aceste lucruri au fost cunoscute, banuiesc, de serviciile romanesti de dupa 1989, SRI, SIE si cele ale armatei. De ce nu s-a luat nicio masura impotriva acestora, dimpotriva, unii isi permit sa dea azi lectii de “anticomunism”?

                           

Aceasta intrebare trebuie sa o adresati sefilor acestor institutii de ieri si azi.

                        

Dar au existat si romani implicati in aceste actiuni antiromanesti?

                                 

Din 1988, serviciul de spionaj ungar a actionat intensiv pentru formarea unor grupe conspirative speciale, formate din romani. Logica era foarte simpla si este valabila si astazi: in strainatate nu pareau reale actele anti-romanesti savarsite numai de maghiari. Tot atunci, cadrele de informatii ungare au primit directiva de a organiza clerul maghiar din Romania intr-o retea eficienta de informatii. In aceasta retea a fost incadrat si ulterior prins si monitorizat pastorul Laszlo Tökes, presedinte de onoare al UDMR si a altor organizatii iredentiste si, astazi, deputat in Parlamentul European. Cadrul de informatii din Ambasada Ungariei, Csikasu Imre, era unul dintre res­ponsabilii din decembrie 1989 cu actiunea “revolutiei” pe via Gyula-Timisoara, dupa cum am interceptat noi si am transmis si Directiei I, care lucra cazul Tökes. Sa fie foarte clar: Laszlo Tökes a fost agent al securitatii comuniste ungare iar Parlamentul European trebuie sa-l trimita acasa. In timp ce presa il condamna pe Gica Popescu sau pe Petru Romosan, acest fost agent al unei puteri comuniste subordonate Moscovei zburda de la Bruxelles la Budapesta si da lectii Bucurestiului.

 

          

 

                          

Exista cumva si alti fosti agenti care in prezent sunt politicieni?

O-ho, si inca cum!

                                 

                

                   

PARTEA II-A

                        

                  

                               

Domnule colonel Ioan Rusan, ne-am lamurit ca istoria Securitatii se imparte in cel putin doua mari etape, cea NKVD-ista, in care alogenii veniti pe tancurile Armatei Rosii au derulat macabrul “Experiment Pitesti” si au ras Romania si cea de dupa eliberarea detinutilor politici. Dvs ati devenit ofiter dupa facultate, in 1964, v-ati specializat in filaj, ati ajuns apoi la unitatea de elita “anti-KGB” ca sef al compartimentului anti-STASI si v-ati continuat activitatea si dupa 1989, in SRI. Totusi, dupa 1964 ati sustinut practic regimul dictatorial sub care s-au inregistrat destule cazuri de abuzuri si condamnari…

                                          

Istoricul Alex Mihai Stoenescu spune in lucrarea sa despre istoria loviturilor de stat in Romania ca, “daca s-ar renunta la acuzatiile nefondate de crima, abuzuri grosolane, la isteria anti-securitate si faptele ar fi cercetate cu profesionalism, s-ar putea identifica mai corect cazul Securitatii si probabil s-ar gasi argumente solide ale rostului acesteia in regimul dictatorial”.

                                          

Aceeasi lucrare consemneaza faptul ca identificarea Securitatii ca “terorista” a fost lansata si sustinuta de puterea nou instalata si ca “istoria va identifica pe tradatorii care au venit la conducerea tarii in 1989”. Eu sunt de acord sa fie judecati si trasi la raspundere, individual, cei vinovati de abuzuri. Insa nu poate fi culpabilizat tot corpul ofiterilor de informatii. Eu, care lucram in conditii extreme de grele pentru a monitoriza agentii STASI si KGB, ce vina am?

                              

 Cum va explicati ca in Ungaria, de exemplu, nu exista aceasta politica falsa de vendeta? Mai mult, actualul sef al Securitatii statului ungar, care e membru al NATO, este cunoscut ca a studiat la scoala KGB-ului.

                                      

Reveniti, va rog, asupra momentului ’89 si a activitatii dumneavoastra de atunci.

                                      

In 1989, acum se stie si de catre dumneavoastra, presa si opinia publica, agenti ai serviciilor secrete straine au dat o lovitura de gratie Romaniei, inclusiv prin distrugerea serviciilor de informatii. Amintiti-va de asasinatele concepute si executate cu sange rece asupra echipajelor USLA de la Ministerul Apararii, apoi la Otopeni si in tara, la Sibiu, in Harghita si Covasna si la Brasov. Fata de aceste provocari criminale se astepta la o riposta din partea noastra ca pretext al unui sangeros razboi civil justificator pentru lovitura de stat.

                                 

Va referiti la cifra de 60.000 de morti vehiculata la Radio Europa Libera?

                                     

Acesta era numarul mortilor pe care il programasera serviciile straine in cazul starnirii unei confruntari intre Armata si Securitate.

                                      

Acest lucru nu s-a intamplat, in mare parte datorita interventiei hotaratoare a generalului Iulian Vlad, acelasi care impreuna cu generalul Stefan Gusa a actionat pentru stoparea invadarii Romaniei de catre trupele rusesti, dupa cum sugerau ca ar fi necesar, in acele zile, chiar si James Baker, secretarul de stat american, si socialistul francez Francois Mitterand.

                                    

Cine a tras.

                                    

Dumneavoastra ati predat sau inchis armele, cei care le aveati, si ati fost preluati cu totul de catre Armata, care la ora aceea era sub comanda unui agent al GRU…

                                    

Este adevarat. Iar daca noi nu am reactionat, ramane ca istoricii onesti sa stabileasca si sa publice adevarul cu privire la asa zisii combatanti. Cine cu cine s-a luptat, daca a fost oportuna deschiderea frontierelor cand era vadita amenintarea destructurarii teritoriale, daca distribuirea anarhica de arme se justifica si consecintele rezultate, daca varsarea de sange de dupa ora 18.00 din 22 decembrie a avut o motivatie reala din moment ce la ora 16.00 cuplul Ceausescu era retinut, etc, etc.

                       

In acelasi timp e bine de retinut ca Securitatea Romaniei ca organism informativ, nu era abilitata, dotata ori pregatita pentru actiuni in strada impotriva multimilor.

                   

 Sa fie foarte clar: Securitatea nu a participat la represiune. O consemneaza si istoricii corecti dar si Comisia Parlamentara Decembrie ’89 si Parchetul General.

                        

Si totusi, cine a tras?

                           

Cine controleaza astazi informatia, controleaza deci si trecutul si viitorul Romaniei iar acestea vor ramane intunecate daca nu se va realiza deblocarea catre public a unor date esentiale privind cunoasterea adevarului nedistorsionat, neocultat. Lovitura din 1989 a fost programata si pentru declansarea neingradita a jafului la nivel national.

                                   

 In 20 de ani tara a fost aproape secatuita de bogatiile sale naturale si lasata fara obiectivele sale industriale. In acest timp atat Rusia cat si Ungaria, mentionate mai devreme, si trecute prin aceleasi verdicte istorice, dar fara violenta de la noi, si-au urmarit interesele nationale si si-au consolidat structurile informative dandu-le amplitudini semnificative fata de Romania.

                           

Primii care s-au infipt in CNSAS au fost fostii PCR-isti si cei urmariti de noi, la “anti-KGB”

                        

Dvs ce va propuneti fata de acest trecut, o reabilitare a ce?

                                 

Imi doresc o reabilitare a adevarului. Daca sunt condamnari definitive de tortionari dintre fostii ofiteri de informatii, bazate pe fapte reale, acestia trebuiesc demascati nominal si nu anatemizat haotic intregul organism, ceea ce a dat frau liber linsajului mediatic.

                        

 Din randurile noastre doar o mica parte se ocupa de numita “politie politica” si, va marturisesc – scriitorii mai ales pot sa confirme -, de cele mai multe ori aceasta activitate se desfasura in conditii extrem de amiabile.

                                      

Exista CNSAS-ul care se ocupa si cu aceste lucruri.

                          

As vrea sa fiti constient de faptul ca atunci cand s-a infiintat CNSAS-ul sub fosta CDR, cu toate ca legea prevedea ca din Colegiu nu pot sa faca parte membri de partid, unii fosti PCR-isti au fost primii care s-au infipt (Andrei Plesu, membru de la 19 ani, Mircea Dinescu, secretar UTC si activist PCR – nota red). Eu pot sa mai adaug ceva: dintre acestia, unii fusesera urmariti pentru relatiile lor cu puteri straine, din afara NATO. Este revoltator ca in loc sa fie pusi la zid in primul rand tradatorii tocmai acestia dau verdicte incriminandu-i pe ceilalti.

                          

Dvs ce credeti: FBI, CIA, nu au informatori? In plus, nu uitati, anul trecut Curtea Constitutionala a decis ca CNSAS a functionat timp de 9 ani ilegal, in baza unei legi, nr. 187/99, abolita ca neconstitutionala. Intelegeti? Timp de 9 ani aceasta institutie a incalcat zi de zi Constitutia Romaniei.

                            

Guvernul PNL-UDMR a rectificat insa aceasta situatie…

                                     

Ordonanta de urgenta 24/2008 este la fel de neconstitutionala si, mai mult, da dovada ca autorii ei nu prea sunt mobilati intelectual (Marius Oprea – nota red). Aceasta ordonanta incepe cu asertiunea falsa si inculta ca “in perioada comunista cuprinsa intre 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, PCR a exercitat, in special prin intermediul Securitatii o permanenta teroare impotriva cetatenilor tarii, drepturilor si libertatilor lor fundamentale”.

                            

Comunismul s-a instalat prin tancurile Armatei Rosii si tradarea de la 23 august 1944. Iar Securitatea s-a infiintat la 30 august 1948! Iar aia din ‘48 era formata si condusa exclusiv de alogeni si cadre NKVD/KGB! Pana cand au iesit trupele sovietice din tara ei au comandat. Si chiar si dupa. In plus, prin aceasta afirmatie este repusa in functie culpabilizarea generala, directionata, cu efect rectroactiv. Adica exact ceea ce observa Curtea Constitutionala ca neconstitutional in legea anterioara.

                             

Dvs aveti sa va reprosati ceva?

                                        

Stimate domn, inainte de 1989 locuiam in Berceni. Nu puteam sa obtin favorurile pe care le aveau demnitarii de Partid, asa cum multi isi inchipuie ca aveau si ofiterii de informatii: doar lucram in conspirativitate! Dupa, nu s-a schimbat situatia. Si astazi locuiesc tot in Berceni. Conduc o Dacie. Unitatea de elita din care am facut parte a continuat pana in 1989 sa urmareasca agentii sovietici din Romania. La fel, alti colegi de-ai mei s-au ocupat, ca in orice alt serviciu secret din lume, de agentii straini si apararea securitatii nationale.

                                           

 In 1989 nu am participat, dupa cum am mai spus, in nici un fel, la represiunea care s-a desfasurat conform unor planuri, de asemenea, straine. Asa cum in cadrul Securitatii am avut profesori, fosti lucratori ai SSI, si noi, la randul nostru, ne-am continuat activitatea, cu onoare, aparand securitatea nationala. Care este vina noastra?

                               

Alin Teodorescu a fost recrutat de agentul Hunio Gabor

                                  

Va intrebam daca exista cumva si alti fosti agenti care in prezent sunt politicieni, pe langa extremistul antiroman Laszlo Tokes. Puteti sa ne mai dati un exemplu?

                                          

De ce nu? Un cadru de informatii al serviciului comunist maghiar, Hunio Gabor, prin concursul si cu participarea agentului Horvath Andor (ulterior membru al Consiliului Director al Fundatiei Soros, profesor la UBB Cluj), a realizat, in 1988, recrutarea sociologului Alin Teodorescu.

                                  

Vorbiti de Alin Teodorescu, primul presedinte al Grupului pentru Dialog Social si, concomitent, al Fundatiei Soros – Romania, fost sef al Cancelariei Primului-Ministru Adrian Nastase si deputat PSD?

                                                

Exact. Mai precis, Alin Teodorescu este de doua ori mai vinovat, din punctul de vedere al declaratiei date ca parlamentar, decat Mona Musca: el a colaborat, nu-i asa, cu doua servicii secrete comuniste. Sa vedem daca se auto-sesizeaza Parchetul General, ca CNSAS-ul a stiut doar sa-l “spele”.

                                             

Si Nastase a stiut, a fost avertizat asupra riscurilor implicite?

                                   

Sigur ca a stiut! Verificati intrarile si iesirile de la Palatul Victoria de dupa anuntul numirii lui. O sa aveti niste dovezi istorice.

                                         

Declaratia de la Budapesta cu autonomia Transilvaniei a fost facuta de Mihnea Berindei si o grupa conspirativa maghiara

                                        

Dar chiar asa de abili si tupeisti erau ungurii?

                                     

Mai tupeisti decat credeti. Aveau sprijinul, ca si azi, al Moscovei. O sa va mai dau cateva cazuri, pe scurt. In 1989, am identificat si neutralizat mai multe filiere care incitau, prin diverse mijloace, repet, ca si azi, la destramarea tarii, autonomie, separatism si altele. Inca din toamna anului 1988, diplomatul ungar T. Hodotovka si seful agenturii comerciale, Gyorfy, expulzat de noi, erau implicati intr-o asemenea filiera. De altfel, Hodotovka este cel care, in iunie 1989, la Budapesta, a actionat, impreuna cu o grupa conspirativa de genul celor la care m-am referit deja, de romani, manevrati de Mihnea Berindei, pentru realizarea asa-zisei “Declaratii de la Budapesta” – “Transilvania, spatiu de complementaritate” cu subtextul autonomiei teritoriale pentru Transilvania (semnata si de Vladimir Tismaneanu – nota red). In acelasi sens, inainte de momentul decembrie 1989, au existat grupe operative instruite pe teritoriul Ungariei pentru a actiona, cu misiuni informative, de diversiune si inclusiv prin mijloace violente, la momentul potrivit, dupa cum s-a vazut chiar la Timisoara.

                                             

E bine sa stiti ca primii morti de la Timisoara au fost facuti chiar de catre acesti agenti care au impuscat romani in multime, inclusiv, conform cazurilor pe care le-am depistat, cu pistoale actionate din buzunare. De altfel, pentru istorie, voi mai spune ca cele 40 de cadavre, transportate la Bucuresti in zilele acelea si ramase nerevendicate nici dupa 22 decembrie, apartineau acestor agenti diversionisti maghiari. In Ungaria, nu departe de Romania, intr-o unitate speciala, exista un monument dedicat acestor criminali.

                                      

Ce persoane mai importante au mai fost implicate in aceste activitati?

                                                 

Nu cu mult timp inainte de evenimente, generalul “cu piciorul in ghips” si-a petrecut concediu – ce intamplare! – pe malul lacului Balaton.

                          

Apoi, in septembrie 1989, am interceptat o comunicare de urgenta a Budapestei cu atasatul militar ungar Arady (Sandor – nota red), in care i se cereau, acestuia, unele date secrete. Arady a raspuns ca le va putea transmite a doua zi, “cand va primi cazul cu informatii”. A doua zi, Arady, urmarit si de noi, dar si de Directia a IV-a, s-a deplasat la MApN, unde a luat legatura numai cu Victor Atanasie Stanculescu. Cazul a ramas, cred eu, in curs de elucidare.

                                 

Tradatorii curata arhivele...

                                     

Bine, bine, dar de ce nu informati la cel mai inalt nivel asupra acestor aspecte?

                             

Bineinteles, dar, uneori, aceste informari erau primite cu reticenta, mai ales cand erau filtrate de cabinetul 2. Inca din septembrie 1989, am informat asupra starii de nemultumire a populatiei, ca urmare a starii dezastuoase, economico-sociale, folosita ca un cadru adecvat pentru starnirea unei revolte impotriva regimului, dar si, mai ales, pentru destramarea Romaniei, dorinta mai veche a statelor din jurul Romaniei.

                              

Trebuie sa va marturisesc ca starea de marasm incepuse sa se resimta si in randul Securitatii. Au existat cazuri, in ultimii ani, de ofiteri de securitate care s-au ridicat pentru a reclama aceste aspecte care tineau de conducerea PCR, doar pentru a fi indepartati din sistem. Il amintesc, de exemplu, pe colonelul Vasile Buha, care a reclamat situatia care a generat revolta muncitorilor brasoveni din 1987, chiar daca si aceea a fost cam prea “monitorizata” de STASI si KGB… Noi ne-am facut datoria iar dovada sta in arhivele Securitatii.

                        

Depinde insa cine si cum le triaza. Daca acestia au fost chiar cei pe care ii urmarea unitatea “anti-KGB”, va inchipuiti ce a mai ramas la CNSAS. Rezultatul il vedem astazi, cand tradatorii primesc certificate de buna purtare iar institutia a ajuns sa serveasca doar santajului politic si, de foarte multe ori, celui personal.

          

 

             

            

          

Sursa: Ziaristi Online
       
      
           

           

 

 

 

ARS Analytica- Provocari si tendinte in analiza de intelligence, volum coordonat de George Cristian Maior si Ionel Nitu

 

 Ars Analytica, reprezinta o colectie de eseuri privind analiza de intelligence, rezultat al eforturilor celor aproximativ 40 de coautori. Expertiza teoretica si practica a acestora a permis abordarea analizei din multiplele sale unghiuri, relevand oportunitatile si provocarile care se confrunta producatorii si beneficiarii procesului analitic, precum si cele mai noi evolutii in teoria analizei de intelligence.

 Volumul se inscrie intr-o suita de demersuri menite sa contribuie la consolidarea culturii de securitate in Romania, apropiind cititorul de universul fascinant, plasat pana nu demult sub imperativul secretului absolut, al activitatilor specifice agentiilor de intelligence. Pas cu pas, articol cu articol, propunem publicului larg o incursiune in ,,tainele" profesiei de analist de informatii, ale carei performante creeaza premisele pentru atingerea conditiei de stat inteligent.

 

*

 

 

Spionii. Cine sunt, ce fac?

 

 

 

 

Orice incursiune în lumea spionajului atrage ca un magnet. Este o lume a iscusinţei, a şiretlicurilor, a uneltirilor, a intrigilor ţesute, a vicleniei. Este o lume tulburătoare, plină de taine şi de suspans, în care pacea nu se instaurează decât aparent. În care cârtiţele sapă galerii complicate. Pe orizontală şi pe verticală. În care măştile şi mănuşile intră în ţinuta obligatorie a personajelor care o compun. În care minţile nu dorm, nu au voie să doarmă. Fiecare pas se calculează. Se stă la pândă, se merge pe sârmă sau pe teren minat, se execută acrobaţii. Totul pentru obţinerea de informaţii valoroase. Sau pentru păzirea lor. Cazurile cuprinse în această lucrare, unele mai spectaculoase decât altele, sunt extrase din realitatea ultimilor 20 de ani şi creionează portretele unor personaje ale căror nume au fost asociate, pe drept sau pe nedrept, acuzaţiilor din domeniul spionajului.




 

A aparut primul numar din anul acesta, al revistei VITRALII-Lumini si umbre, revista cu nr. 14

 

 

Am plăcerea să vă informez că a apărut numărul 14, primul din acest an, al Revistei Veteranilor din Serviciile Române de Informaţii, “Vitralii – lumini şi umbre”, editată de Asociaţia Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere din Serviciul Român de Informaţii – A.C.M.R.R. din S.R.I., director colonel (r) Filip Teodorescu.

Consiliul de redacţie, condus de către Gl. bg. (r) Prof. univ. dr. Cristian Troncotă şi Paul Carpen, supervizat de consultanţii ştiinţifici Acad. Dinu C. Giurescu, Prof. univ. dr. Gheorghe Buzatu, Prof. univ. dr. Ioan Scurtu, Prof. univ. dr. Corvin Lupu, Dr. ist. Alex Mihai Stoenescu şi Conf. univ. dr. Aurel V. David, a decis ca tematica articolelor publicate în acest număr să fie axată pe problematica emigraţiei române în perioada postbelică. Sunt abordate subiecte ce privesc perioada imediat următoare instalării comunismului de sorginte sovietică în ţara noastră, relaţiile statului cu emigraţia de-a lungul timpului, dar şi legăturile acesteia cu serviciile de informaţii române şi cu cele ale statelor “gazdă”. Astfel, cititorii vor găsi lucruri interesante despre “Armata Naţională Română”, “Comitetul Naţional Român”, Postul de radio “Europa Liberă”, organizaţia “România Liberă” de la Budapesta ş.a.

De asemenea, în cadrul rubricii “Memorie profesională”, cei interesaţi vor afla istoricul unităţii antiteroriste din ţara noastră şi vor intra în intimitatea unor cazuri mai aparte din activitatea filorilor români.

Interesante sunt şi primele 2 articole, aparţinând colegiului de redacţie, privind “ Serviciul Român de Informaţii în era informaţională” şi “Omagierea eroilor antiterorişti”, dar şi materialele dedicate aniversării academicianului Dinu C. Giurescu.

sursa: http://www.buletindecarei.ro/2013/03/un-nou-numar-al-revistei-vitralii-lumini-si-umbre.html

SCOALA D.I.E.

 

 

 

Scoala functiona sub paravanul unui centru de radio-comunicatii. Antenele din imprejur apartineau Centrului National pentru Comunicatii Cifrate din cadrul D.I.E. si care erau folosite de asemenea si de Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Comertului Exterior, Ministerul Apararii Nationale si C.C. al P.C.R. (Neagu Cosma- Spionaj-contraspionaj", nr. 55, 1992).

 

          Pana la mijlocul anilor '60 fiecare tara socialista isi trimitea ofiterii sa fie pregatiti la o scoala speciala, ale carei cursuri durau doi ani si functiona la Moscova. In cursuri separate pentru fiecare tara, elevii ofiteri invatau doua limbi, tehnicile de baza ale spionajului de formatie si conceptie sovietica, precum si folosirea echipamentului din dotare, fabricat in U.R.S.S.

          In 1964, Gheorghe Gheorghiu-Dej a dispus infiintarea unei scoli cu profil similar, deschisa la inceput la Snagov, intr-o fosta cazarma germana. Cand a inceput bruiarea posturilor de radio occidentale, scoala D.I.E. a fost mutata langa Branesti, in centrul national de bruiaj. Acolo elevii traiau dupa moda occidentului si aveau la dispozitie terenuri de golf si tenis, bazin de inot, sali de cinema cu filme straine netraduse, precum si restaurante elegante cu autoservire. La cursuri se predau cunostinte vizand formele de organizare si de munca specifice unor servicii de spionaj si contraspionaj ale unor tari dezvoltate: S.U.A., Anglia, Franta, Italia, Germania si U.R.S.S. Concomitent se preda cursul de specialitate care consta in informatii si mijloace ale muncii pe linie de informatii si contrainformatii. Un rol principal in pregatirea cursantilor ii revenea cursului de criminalistica. El privea cercetarea la fata locului, ridicarea si conservarea urmelor, perchezitia, constatarile tehnico-stiintifice si expertiza. De asemenea mai cuprindea reconstituirea, cercetarea penala si normele deontologice pentru organele de urmarire penala, dactiloscopia, portretul vorbit, filajul si contrafilajul. La cursurile de specialitate se studia codificarea, decodificarea si topografia.

           Pregatirea militara detinea un loc aparte. Ea consta in cunoasterea armamentului si executarii tragerii in diverse situatii (in poligon, din masina, din pozitia "culcat", de la sold, din intoarcere etc). Pentru asigurarea unei rezistente fizice deosebite era alcatuit un program foarte bine chibzuit. Pregatirea fizica presupunea antrenamente zilnice. Intr-o sala excelent utilata se repeta pana la epuizare elemente de judo, karate, sambo, kung-fu etc, necesare luptei corp la corp. Concomitent cu antrenamentul fizic se facea si cel mental, al memoriei, spiritului de observatie, orientarea in teren cu si fara aparatura, precum si supravietuirea in conditii grele si foarte grele. Toate aceste activitati se desfasurau in clase, dar mai ales in laboratoare si poligoane bine amenajate. Calificativele ce erau date, erau determinate, in primul rand, de punerea in practica a celor invatate.

           Din programul de invatamant nu lipsea economia politica, filozofia si socialismul stiintific. Ele aveau insa o pondere mica in pregatirea cursantilor.  Se invata despre legende si combinatii ca forme si mijloace folosite in munca informativ-operativa. Suma unui numar de legende formeaza o combinatie. Ultrasecretele centre de pregatire a cadrelor de la Baneasca, C., B., Castelul de la Gradistea, in care se studiau foarte serios disciplinele I, II si III ultrasecrete, alaturi de limbi straine, artele martiale, deghizajul, criminalistica, structurile interne ale serviciilor straine de informatii, sociologie, politologie, drept national si international, se dezvolta aptitudini de bun tragator cu toate tipurile de arme, de conducere a tuturor vehiculelor, autoturisme, camioane, tancuri, elicoptere. In aceste scoli se pregateau supermanii, urmarindu-se cu mare atentie evolutia lor fizica si profesionala, in care sens pledau si draconicele teste de admitere: psihologie, de rezistenta fizica, de inteligenta, de forta, de perspicacitate si autocontrol.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Extras din Stefanescu, Paul (2007), Istoria serviciilor secrete romane, Editura Antet.

CUNOAȘTERE STRATEGICĂ în zona extinsă a Mării Negre

 

      
 

       Volumul "Cunoaștere strategică în zona extinsă a Mării Negre", este coordonat de George Cristian Maior și Sergei Konoplyov si reprezinta produsul cooperării Serviciului Român de Informații cu Programul pentru Securitate la Marea Neagră al prestigioasei Universități Harvard, cooperare concretizată și prin organizarea la București, în aprilie 2011, a unui seminar internațional dedicat regiunii extinse a Mării Negre.

 

              Volumul valorifică expertiza de care dispune țara noastră referitoare la regiunea extinsă a Mării Negre, cu respectarea rigorilor academice.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

EMISIUNE DESPRE ANALIZA DE INTELLIGENCE

 

 

            In cadrul emisiunii Vorbe si Fapte, Mihai Hurezeanu l-a avut ca invitat special pe domnul Ionel Nitu, autorul cartii ANALIZA DE INTELLGENCE- O abordare din perspectiva teoriilor schimbarii si coordonator al volumului Ghidul analistului de intelligence- un compediu pentru analistii debutanti.

 

 

 

 

Click aici pentru a putea viziona emisiunea

Cine este analistul de intelligence?

               

         

               

Diferentele dintre analistul de informatii si analistul de intelligence(1):

Analistul de informatii:

Reprezinta aceea categorie specializata de personal care desfasoara activitati de analiza a informatiilor.

Analistul de intelligence:

Analistul de intelligence este analistul de informatii care isi desfasoara activitatea in cadrul unor institutii specializate (de stat, internationale) care sunt abilitate, prin legislatie, sa culeaga si sa analizeze informatii prin mijloace si metode secrete.

Trebuie sa aibe acces la informatii clasificate, iar produsele sale au, cel mai adesea, un nivel corespunzator de clasificare. Produsele trebuie sa se refere la riscuri la adresa securitatii nationale sau oportunitati de promovare a unor interese nationale.

Altfel spus, analistul de intelligence este un analist de informatii care lucreaza intr-un mediu secret, cu informatii secrete, in slujba securitatii nationale.

 Cine este analistul de intelligence(2)

▪ Locul şi rolul analistului în fluxul de intelligence

                Confruntată cu necesitatea de a gestiona un flux din ce în ce mai mare de informaţii,  activitatea de intelligence este constrânsă la reconsiderarea proceselor de selecţie, organizare, evaluare şi interpretare a datelor – ceea ce se identifică, fundamental, cu procesul de analiză a informaţiilor. În special în actualul context, definit de societatea informaţională, instanţa analitică reprezintă o condiţie sine qua non a activităţii de intelligence.

                            

              O primă remarcă, elementară, este că softurile dezvoltate pentru analiza de intelligence pot realiza filtrarea şi organizarea datelor, însă nu pot înlocui factorul uman, mai ales în ceea ce priveşte atribuirea valorii şi a semnificaţiilor datelor obţinute / disponibile la un moment dat. Ca urmare, analistul de intelligence trebuie privit ca factor-cheie al acestui proces complex, generând plus-valoare în planul cunoaşterii şi utilitate în plan decizional.

                  

               Analistul ce activează în alte domenii (social, economic, financiar) are, de asemenea, ca domenii de competenţă şi sarcini culegerea de date, selecţia şi evaluarea lor şi redactarea unui raport destinat managementului instituţiei / organizaţiei, menit să întemeieze deciziile privind activitatea acesteia. Diferenţa specifică o reprezintă, în cazul analistului de intelligence, operarea cu elemente de cunoaştere de o largă diversitate tematică, atât din surse deschise, cât mai ales secrete, şi faptul că produsele activităţii sale (documente de informare, evaluări, prognoze) au incidenţă nemijlocită asupra problematicii de securitate naţională, fiind menite să fundamenteze decizia politică în stat.

               

                  Rolul analistului în fluxul de intelligence (Schema nr. 1)

În consecinţă, atribuţiile ce le revin analiştilor de informaţii acoperă un registru vast de activităţi, respectiv:

• trierea informaţiilor disponibile referitoare la un anumit subiect, prin raportarea acestora la criterii de veridicitate şi relevanţă şi decelarea elementelor esenţiale. Aceasta presupune, de cele mai multe ori, o atentă şi constantă monitorizare a evoluţiilor în problematica de interes şi în domeniile conexe şi chiar o specializare de nişă a analistului.  Sunt avute în vedere atât baza de date disponibilă din input, sursele deschise, evaluările şi punctele de vedere ale altor specialişti, precum şi experienţa personală a analistului;

• organizarea datelor în forma cea mai potrivită, cu respectarea scalei cronologice sau determinist, în scopul relevării adecvate a schimbărilor;

• fundamentarea şi dezvoltarea unui raţionament corect, care să permită identificarea cauzelor şi a efectelor probabile. Sunt aplicate metode specifice menite să asigure validitatea şi obiectivitatea demersului raţional (mai ales în condiţiile în care sunt disponibile informaţii contradictorii), evitarea erorilor de analiză, cu apel consecvent la gândire critică. Analistul de intelligence trebuie să aplice justa măsură în valorificarea experienţei deţinute şi a clişeelor personale, pentru a putea interpreta corect elementele de noutate şi a remodela proiecţiile de natură predictivă. În egală măsură, se află în postura de a identifica elementele de cunoaştere suplimentare necesare pentru fundamentarea unei evaluări valide;

• elaborarea şi redactarea documentului de informare, cu respectarea normelor gramaticale şi de exprimare, precum şi a procedurilor de formă şi fond instituţionale. Stilul trebuie să fie adecvat comunicării interinstituţionale, cu formulări clare şi concise;

• transpunerea feed-back-ului în termeni de solicitări de noi informaţii.

                 Dincolo de toate acestea, activitatea curentă a analistului de intelligence presupune, în esenţă, procesarea unor baze mari de date (de multe ori în termene scurte) ori furnizarea unor evaluări în condiţii de deficit informaţional (înainte de sau la scurt timp după producerea unui eveniment), sub imperativul de a oferi explicaţii ori scenarii valide.

                  Analistului de intelligence i se cere să deceleze şi să comunice în timp util decizionalilor schimbările semnificative în privinţa vulnerabilităţilor / ameninţărilor la adresa securităţii naţionale, încât să fundamenteze atât măsuri de prevenire, contracarare sau de limitare a efectelor negative, cât şi politici şi strategii naţionale pe termen lung.

                             

                  Ca specificităţi, care individualizează activitatea curentă a analistului de intelligence, ar mai fi de menţionat: setul de rigori derivate din chestiunile de ordin normativ dar şi din codul deontologic aplicabil domeniului analizei, aplicarea anumitor metode analitice, restricţiile (date de caracterul secret al activităţii sale, stresul şi condiţionalităţile specifice carierei oricărui militar), anonimatul (produsele sale sunt remise beneficiarilor în numele instituţiei) şi multe altele. Lăsăm cititorului posibilitatea de a identifica noi dimensiuni ale activităţii de analiză şi de a reflecta asupra modului în care acestea conferă individualitate profesiei de analist de intelligence.

                          

▪ Repere ale profilului psiho-profesional al analistului de intelligence

            

A corespunde unor asemenea expectaţii / exigenţe profesionale implică existenţa unor însuşiri psiho-intelectuale şi a unor abilităţi şi deprinderi specifice (prezentate sintetic în Schema nr. 2). Pot fi considerate premise ale performanţei analitice următoarele:

                   

aptitudini:

- un grad de inteligenţă peste medie;

- capacitatea de accesare a tuturor tipurilor de gândire – algoritmică / euristică, reproductivă / productivă, divergentă / convergentă, inductivă / deductivă;

- aptitudini cognitive dezvoltate, respectiv: rapiditate perceptivă, atenţie distributivă, capacitate de concentrare, capacitate de structurare eficientă a informaţiilor, flexibilitate categorială, originalitate, coerenţa şi flexibilitatea ideilor, înţelegere şi exprimare fluentă şi facilă verbală şi în scris;

                

deprinderi:

- formative (manifestate în învăţare activă);

- rezolutive (capacitate de soluţionare rapidă, de gestionare a unor probleme complexe, ascultare activă);

- reglatorii (analiza controlului, monitorizarea şi managementul timpului);

                      

trăsături de personalitate şi elemente psiho-caracteriale:

 responsabilitate, conformism social, perseverenţă, controlul tendinţei de a  lua decizii pripite, obţinerea de informaţii prin conversaţie, autocontrolul, deschiderea către experienţe, capacitatea de coordonare, receptivitatea socială, dorinţa de realizare, asertivitatea, încrederea socială, flexibilitatea comportamentală, argumentarea verbală, independenţa, amabilitatea, capacitatea de refacere a tonusului, sociabilitatea, capacitatea de negociere, persuasiunea.
      

                            
Pe lângă aptitudinile înnăscute şi cele dezvoltate în procesul de formare, eficienţa activităţii analistului se află în corelaţie directă cu:

                           

- un grad ridicat de cultură generală, respectiv deţinerea unui bagaj de cunoştinţe structurat, organizat din cât mai multe domenii (economic, juridic, administrativ, cultural, religios, istoric etc.), care să permita evidenţierea unor elemente definitorii aflate în conexiune - uneori aparentinexplicabil – cu fenomene, reacţii, situaţii etc. din actualitate, cu relevanţă pentru securitatea naţională;

                             

- o experienţă profesională relevantă, reprezentând acumulare de elemente de cunoaştere şi de norme / proceduri, care să favorizeaze soluţionarea cu operativitate a sarcinilor;

                 

- utilizarea unui aparat metodologic adecvat, fiind privilegiate, în principiu, acele metode şi tehnici analitice cu un pronunţat caracter inductiv (raţionament de la particular la general) şi predictiv (estimări cu privire la „viitorul” posibil).

Bibliografie:

(1): Ionel Nitu: ANALIZA DE INTELLIGENCE- O abordare din perspectiva teoriilor schimbarii, Editura RAO, 2012;

(2) Ionel Nitu, Felicia Radoi, "Despre necesitatea unui brand al analistului de intelligence", Revista Romana de Studii de Intelligence, Decembrie 2011;