dar zgarcitele lor marturisiri publice sunt fiabile...
Dupa ce
am extras numeroase paragrafe din revistele: VITRALII-Lumini si Umbre,
Intelligence si Periscop, precum si paragrafe din cartile unor scriitori pe care ii apreciez, a venit
momentul sa postez si un extras din cartea: „36
de ani in serviciile secrete ale Romaniei”, scrisa de Stelian Octavian
Andronic:
Prima
parte
Trebuie
sa marturisesc ca m-am decis sa-mi scriu memoriile si pentru ca, dupa Decembrie
1989, din ratiuni care contraveneau intereselor poporului roman, serviciile
secrete au fost blamate in ansamblu, iar cadrele lor au fost acuzate tendentios
in corpore de a fi actionat impotriva romaniilor. Sper ca din
memoriile mele rezulta limpede ca, in toti ce peste 36 de ani in care am lucrat
in serviciile secrete ale Romaniei, nu am indeplinit niciodata vreo misiune
interna sau externa indreptata impotriva tarii mele sau a concetatenilor mei,
indiferent de nationalitatea lor. Dimpotriva, toate actiunile mele, ca si cele
ale colegilor mei, au fost dedicate exclusiv promovarii si apararii intereselor
nationale atat in tara, cat si in afara ei. Viata mea certifica faptul ca
acuzatiile ce ne-au fost aduse celor din Serviciile de Informatii Externe si
contraspionaj prin mass-media si prin alte mijloace, indiferent de cine au fost
inspirate sau ale cui interese le-au servit, sunt cu totul gratuite si au un
pronuntat caracter antiromanesc.
Cei
ce-si permit sa se joace cu integritatea serviciilor secrete ale unei tari, mai
ales in conjuncturi precum aceea in care s-a aflat Romania in decembrie 1989,
se dedau unor actiuni primejdioase. In iarna lui 1989, consemnul dat de forte
externe ostile tarii noastre si poporului roman a fost acela ca trebuie practic
lichidate serviciile secrete ale Romaniei, iar teritoriul romanesc trebuie
dezmembrat. Nu stiu in ce masura concetatenii mei au sesizat in acel moment
pericolul real ce plana asupra noastra. Planurile vizand destramarea teritoriului
national exista de decenii si sunt actualizate cu perseverenta ori de cate ori
conjuncturi critice favorabile lor isi fac aparitia spontan sau sunt provocate
cu rea intentie[1].
Ar fi bine sa nu trecem prea usor peste acest lucru, noi, oamenii simpli, si
nici, mai ales, guvernantii nostrii. Si asta cu atat mai mult cu cat am
mostenit de la strabuni o gena nefasta, aceea a lipsei de unitate. Ea a
ingreunat in vechime actiunile de unificare a triburilor tracice de catre
marele rege Burebista si, mai tarziu, pe cele de unificare a dacilor de catre
Decebal. Sa ne amintim scria Herodot in secolul V i.Hr. despre tracii pe care
Burebista a reusit cu greu sa-i reuneasca intr-un singur regat: „Daca
ar fi uniti, nu ar putea fi invinsi si, dupa mine, ar fi cei mai puternici din
lume”. Sunt sigur ca marele Herodot era bine informat si nu facea
aprecieri gratuite, mai ales la adresa unui popor cu care nu avea afinitati
deosebite.
Sa ne
amintim ca si soarta lui Burebista a fost tragica – a sfarsit ucis in complotul
organizat de unii dintre sefii triburilor pe care reusise sa le adune. Acestia,
dupa ce si-au lichidat conducatorul, au impartit regatul in patru. Si istoria
se repeta la noi destul de des – cu Mihai Viteazu, cu Brancoveanu, cu Horia,
Closca si Crisan, cu Tudor Vladimirescu si cu altii, pana la Ceausescu,
condamnat la moarte in baza unor capete de acuzare inexistente si cu incalcarea
celor mai elementare norme ale dreptului.
Cred
ca, din pacate, gena lipsei de unitate se manifesta din plin la romani si
astazi. O constatam mereu in comportamentul conationalilor nostrii, o vedem si
in exterior, unde noi romanii, suntem cea mai dezbinata etnie pe un teritoriu
strain, deci printre straini, chiar daca acestia nu ne sunt ostili. Am trait
aproape 15 ani in strainatate si mai tot timpul in conditii bune, dar nu am
reusit niciodata sa ma simt acolo acasa. Sentimentul de strain in tara straina
nu m-a parasit niciodata. Si de multe ori m-am confruntat peste hotare cu
dureroasa lipsa de unitate.
Nu cred
sa existe alte solutii decat cele oferite de educatie. Numai un grad inalt de
constiinta nationala, numai dragostea de patrie si popor ar putea elimina
aceasta tară (greutate) de-a dreptul distrugatoare pentru natiunea romana,
care are nevoie de unitate ca de oxigen.
Mi s-a
sugerat ca, avand in vedere experienta mea indelungata si variata din
interiorul serviciilor secrete ale Romaniei, sa le fac celor activi si
tinerilor candidati recomandari utile in aceasta profesie. Este complicat si
prezumtios sa ma gandesc la sfaturi fara sa-i cunosc pe destinatarii lor
concreti, fara sa stiu care este gradul lor de implicare, pregatirea de
specialitate si, nu in ultimul rand, ce disponibilitate au. Aplicand insa
zicala despre „mintea romanului de pe urma”, m-am decis sa enumar acele cateva
reguli care cred ca ar trebui pastrate, precum si alte cateva care ar merita sa
fie instaurate in servicii pentru ca ele sa poata lucra mai bine si mai
eficient.
In
primul rand, nu as renunta sub nici un motiv la caracterul militar al acestor
servicii si, prin urmare, nici la disciplina militara, careia nu i se poate
gasi nici un inlocuitor valabil. Lipsa disciplinei stricte in serviciile
secrete reprezinta un pericol major si nu poate fi nicidecum tolerata.
Pentru
realizarea unitatii si cooperarii corecte intre servicii- fara animozitati si
concurenta neloiala, care de cele mai multe ori s-a dovedit a fi nociva- , as
constitui un organism unic de coordonare, format exclusiv de sefii serviciilor
secrete si condus prin rotatie, pe termene fixe, de fiecare dintre acestia.
Organismul
unic de coordonare se subordoneaza direct si exclusiv presedintelui tarii, daca
acesta a fost ales prin vot universal, pentru ca, in acest caz, el reprezinta
in mod legal vointa poporului. In situatia in care Presedintele este ales de
Parlament, organismul unic de coordonare se subordoneaza exclusiv
Parlamentului. (...)
Numirea
sefilor serviciilor secrete se face numai prin concurs in randul celor mai buni specialisti din fiecare
domeniu. Fostii sefi ai serviciilor secrete si comandantii cu functii de raspundere nu au dreptul de a
avea activitate politica si nu pot parasi definitiv tara mai devreme de zece
ani de la data iesirii din functie.
Relatiile
serviciilor secrete cu servicii similare straine, indiferent de natura lor, se
realizeaza numai prin intermediul organismului unic de coordonare.
Legatura
serviciilor cu mass-media se realizeaza exclusiv printr-un birou special creat de
organismul unic de conducere, si nu de fiecare serviciu secret in parte.
Selectionarea,
recrutarea si pregatirea candidatilor la angajare in serviciile secrete
constituie atributii exclusive ale fiecarui serviciu in parte, pe care acesta
le exercita prin organismele lui specializate.
Partea
a doua : SFATURI
Iata si cateva recomandari pentru cei doritori sa
intre in randul lucratorilor din serviciile secrete:
-nu va
orientati spre aceste servicii daca nu resimtiti un puternic atasament fata de
Romania si poporul roman;
-evitati
intrarea in aceste servicii daca va mana doar spiritul de aventura si speranta
de a semana cu James Bond sau vreun alt personaj din filmele ieftine de
spionaj. Activitatea in serviciile secrete este foarte serioasa, cumplit de
grea, plina de privatiuni si raspunderi. Exista si satisfactii, uneori foarte
mari. Depinde in principal de dumneavoastra sa le obtineti, dar mai depinde si
de sefii peste care ati putea nimerii. Sansa joaca deci si ea un rol- in
aceasta profesie nu este totul tehnico-stiintific, dar nici stiintifico-
fantastic.
-
fugiti de serviciile secrete daca aveti probleme de sanatate, daca stati prost
cu morala si cu performanta intelectuala. In aceste servicii nu se poate face
rabat de la nimic.
- nu va
amagiti cu ideea ca profesia este ereditara. Nu sunteti obligat(a) sa urmati
traseul vreunui parinte, mai ales daca nu aveti calitatile si inclinatiile
necesare. Nu toate geniile nasc genii, din pacate.
-
ocoliti aceste servicii daca reprezentati interesele straine Romaniei sau
poporului roman. In cele din urma, veti fi cu siguranta depistat- organismele destinate
apararii interne sunt totusi eficiente. Cazul lui Pacepa nu este exemplar- mai
bine tineti cont de zicala „ulciorul nu merge de multe ori la apa”.
Daca
satisfaceti integral criteriile de selectie si sunteti hotarat(a) sa va
specializati in munca de informatii sau contrainformatii, ganditi-va ca este
bine sa fiti casatorit(a). Familia, atmosfera conjugala au un rol determinant
in viata si actvitatea unui om care lucreaza in informatii. Increderea
nelimitata intre sot si sotie e capitala, cu atat mai mult cu cat, din motive
absolut obiective, confidentele profesionale intre soti sunt aproape cu totul
excluse.
Mai
mult decat in alte domenii de activitate, in aceasta meserie e nevoie de efort,
dedicatie, consecventa, initiativa, o memorie foarte buna, o relatie excelenta
cu institutia si o sincera iubire de
tara si neam.
Nu va
rusinati sa invatati si chiar sa „imprumutati” din cunostiintele si experienta
specialistilor din jurul dumneavoastra, oameni cu vechime si succese la activ.
Si ei au facut la fel. Nici un curs teoretic, oricat de bine redactat si
documentat, nu poate cuprinde intreg bagajul de cunostiinte adunat de un expert
in munca reala din teren.
Nu va
demobilizati la insuccese, inerenteindeosebi la inceputul carierei. Din greseli
se invata, dar e la fel de de important sa nu perseverati in ele- si-apoi din
succese se invata mult mai bine.
Daca
sunteti un om calm, educat, cu o buna stapanire de sine, o judecata practica si
o inteligenta pente medie, cu rezistenta fizica si morala, aveti toate atuurile
pentru a deveni un specialist in domeniul informatiilor. Ca toate meseriile, si
aceasta are momentele ei de miere si de fiere. Orice incepator mahnit de vreun
esec e chemat sa-si aduca aminte ca serviciile secrete au nevoie de experti
seriosi, iar tara are absolut
nevoie de servicii secrete.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu