Faceți căutări pe acest blog

26 noiembrie, 2012

NEW YORK TIMES despre ROMÂNIA...

          
              Publicaţia americană compara capitala cu oraşele mari ale lumii, precum New Orleans sau Washington, descriindu-l ca fiind ''un oraş vesel şi francofon, care s-a transformat în câteva săptămâni într-un oraş sobru şi trist''.

               Motivul acestei transformări se datora faptului că românii îşi doreau unirea tuturor provinciilor ţării. ''Există 5.000.000 de români care trăiesc acum dincolo de graniţele Regatului şi fiecare îşi doreşte unirea. România este azi o ţară mutilată, un fragment al adevăratei Românii, spre care tânjesc sufletele tuturor copiilor''.

              Una din provinciile cele mai dorite era Transilvania, care aparţinea Imperiului Austro-Ungar. O regiune extrem de fertilă şi plină de zăcăminte de aur, fiind martora confruntărilor cu hoardele de huni şi tătari, însă pe vremea Imperiului Roman era parte a aceleiaşi provincii de care aparţine actuala Valahie şi Moldova.

              Românii care trăiau în Ungaria aveau parte de mai multe ''neplăceri decât fraţii lor din Bucovina'', zona aflată sub conducerea directa a Austriei.

              Cea de-a doua provincie dorita din România era Bucovina. A facut mult timp parte din România, până în anul 1777, când Austria a primit acest teritoriu din partea sultanului Turciei. “Este una din cele mai bogate zone din Moldova, din punct de vedere al resurselor, dar şi al tradiţiilor. Aici, la Suceava, îşi aveau tronul domnitorii, iar la mănăstirea Putna erau îngropaţi”.

               La cele două provincii guvernate de Budapesta şi Viena se adaugă Basarabia, aflată sub controlul Rusiei. A fost cedată de Turcia Imperiului Tarist, după pierderea războiului din anul 1812. Recâştigată in 1856, a fost pierdută din nou, după Unirea realizată de Alexandru Ioan Cuza, în timpul războiului ruso-turc din 1877.

                Pe lângă aceste provincii, mai exista “colonii de români” in Bulgaria, Serbia şi Macedonia, care se numesc vlahi sau valahi şi sunt în mare parte pastori. Cuprinderea acestora într-o Românie unită va fi extrem de dificilă.

                   “Prin urmare, locuitorii din Bucureşti au toate motivele să fie sobri în faţa acestei grave probleme. Acum s-au alăturat Aliatilor şi, dacă aceştia vor câştiga războiul, România va primi înapoi cele două provincii aflate acum în Austro-Ungaria. Rusia se spune că ar fi promis la rândul ei înapoierea Basarabiei”, îşi încheie articolul New York Times.

                 După ce Aliaţii au câştigat războiul, principatele române au fost unite sub conducerea Regelui Ferdinand, încoronarea oficială având loc pe 1 decembrie 1918.

                  În realitate însă, aceasta unire a fost realizată în mai multe etape: Basarabia s-a alipit României pe 9 aprilie 1918, Bucovina pe 28 noiembrie 1918, iar Transilvania pe 1 decembrie 1918.


SURSA: Yahoo News Romania



20 noiembrie, 2012

Al Jazeera- Un pion pe tabla manipularii din umbra a romanilor



  „Intr-o Romanie impovorata de multe probleme si nevoi, lipsita de o strategie a dezvoltarii economico-sociale si marcata de o criza morala acuta, singurul domeniu care „duduie” este cel al „deconspirarii” Securitatii.”[1]

 
Dupa ce Asociatia Cadrelor Militare In Rezerva Si In Retragere (ACMRR-SRI), a publicat in revista Vitralii-Lumini si Umbre, mai multe materiale cu privire la actiunile ilegale si ostile ale Consiliului National pentru Studierea  Arhivelor Securitatii (indreptate impotriva institutiilor statului roman), zilele acestea am fost martorii a unui contra-„atac” din partea postului Al Jazeera.

 Coincidenta face ca aceste denigrari, promovate intentionat sau nu de postul arab Al Jazeera, sa apara nu numai ca raspuns la tot ce s-a scris impotriva CNSAS-ului in ultimile luni, dar si la putin timp dupa ce chiar si Serviciul Roman de Informatii a trecut printr-o schimbare pozitiva, prin care aproprie mai mult societatea civila de institutie.
Asadar, din nou SRI este acuzat ca are in subordine foarte multi lucratori din fosta Securitate, ceea ce nu este adevarat, nu ca ar fi ceva gresit in asta, dar majoritatea fostilor lucratori sunt astazi pensionati, iar unii dintre acestia nici nu mai sunt printre noi.

"
"Dupa 22 de ani de„cautari febrile ale adevarului”, de „asasinari morale”, de „spulberare a minciunilor” si alte asemenea, era de asteptat ca aceia care prezinta secvente ale istoriei noastre prin presa, radio, televiziun, cinematografie, sa fie ei insisi scrupulosi cu adevarul, indreptand erorile produse. Se vede insa treaba ca acesti trambitasi ai „adevarului” trunchiat sunt cei care au suflat si sufla intr-un instrument doar pentru a atrage atentia asupra spectacolului. Ei se gaseau si se gasesc pe vechea pozitie, convinsi ca metoda este eficienta, ca ea ii mentine in atentia publicului, conferindu-le un statut de luptatori si patrioti (..)”[1]

 
In contextul citatului, as adauga descrierea pe care Al Jazeera o face vizavi de Tokes Laszlo: 

 "Un fost modest preot care a riscat tot pentru a predica în favoarea democraţiei şi a libertăţi de la amvonul său din Timişoara. Securitatea a decis în 1989 să îl alunge din biserica sa, dar enoriaşii au făcut un lanţ uman pentru a-l apăra[3]”, cu toate ca se stie ca acest personaj, Tokes Laszlo, cerea impreuna cu ceilalti revizionisti maghiari: Ardealul inapoi! ( un exemplu in acest sens, dar nu singular, ar fi articolul scris de Tokes Laszlo: „Erdelyit Visza, Mindent Visza”, in traducere „Ardealul inapoi, totul inapoi” din publicatia „Ellenpontok”).  Asadar, de ce in acest material, „modestul preot patriot”, cum este descris de Al Jazeera, cere de la romani Ardealul inapoi ?
Trebuie mentionat faptul ca in actualul context mondial, Romania este un aliat de baza al NATO in zonele de conflict. Asadar, nu cumva, Al Jazeera „loveste” si din acest motiv vechiile (si indirect actualele) institutii de aparare ale statului roman?

 Poate cei care NU isi doresc ca Romania sa isi revina, in momentul in care au vazut ca:

v  serviciile nationale de informatii se aproprie de  societatea civila;

v  fostele cadre scot la lumina adevarul despre institutia ostila statului, CNSAS; despre iredentistii maghiari si nu numai;

v   Romania, ca si stat membru NATO isi face bine treaba in zonele de conflict, ba chiar este unul dintre cei mai importanti parteneri;

      au decis ca este momentul sa actioneze, folosindu-se de un post de renume cum este Al Jazeera, pentru a manipula inca o data opinia publica impotriva institutiilor sale.

Pe final, ma intreb, de ce postul AL Jazeera, in aceasta „lupta pentru adevar”, nu a fost echidistant si nu a cerut interviuri si fostilor lucratori din servicii, care sunt membrii de baza in Revista Vitralii, sau actualului sef al Serviciului Roman de Informatii ?! Pentru ca asa era normal si firesc, ca un post de talia Al Jazeerei sa dea drept la replica, nu sa „loveasca” si sa „fuga”.

Desigur, era de asteptat ca patriotii nostrii jurnalisti din trusturi de presa „binevoitoare” sa inceapa de indata sa „exploateze documentarul in plina campanie cu un singur scop: pentru a lovi iarasi in Traian Basescu[4].”

Oare de ce se folosesc toti de fosta Securitate, pentru a mai compromite un personaj politic, alte metode nu mai au? Cand o sa inteleaga toate aceste personaje, ca nu fosta Securitate a fost calul troian din Romania, tocmai de aceea nu este normal nici sa devina „calul de bataie” in mai toate scandalurile si campaniile politice?


Criss C.






[1]  Revista Vitralii- Lumini si Umbre
[2] idem 1
[3] Potrivit Romaniei Libera
[4] Hotnews, Note pe marginea unul documentar Al Jazeera despre securistii din umbra care conduc Romania

18 noiembrie, 2012

SPECIALISTII SERVICIILOR VORBESC RAR

dar zgarcitele lor marturisiri publice sunt fiabile...


Dupa ce am extras numeroase paragrafe din revistele: VITRALII-Lumini si Umbre, Intelligence si Periscop, precum si paragrafe din cartile unor scriitori pe care ii apreciez, a venit momentul sa postez si un extras din cartea: „36 de ani in serviciile secrete ale Romaniei”, scrisa de Stelian Octavian Andronic:


Prima parte

Trebuie sa marturisesc ca m-am decis sa-mi scriu memoriile si pentru ca, dupa Decembrie 1989, din ratiuni care contraveneau intereselor poporului roman, serviciile secrete au fost blamate in ansamblu, iar cadrele lor au fost acuzate tendentios in corpore de a fi actionat impotriva romaniilor. Sper ca din memoriile mele rezulta limpede ca, in toti ce peste 36 de ani in care am lucrat in serviciile secrete ale Romaniei, nu am indeplinit niciodata vreo misiune interna sau externa indreptata impotriva tarii mele sau a concetatenilor mei, indiferent de nationalitatea lor. Dimpotriva, toate actiunile mele, ca si cele ale colegilor mei, au fost dedicate exclusiv promovarii si apararii intereselor nationale atat in tara, cat si in afara ei. Viata mea certifica faptul ca acuzatiile ce ne-au fost aduse celor din Serviciile de Informatii Externe si contraspionaj prin mass-media si prin alte mijloace, indiferent de cine au fost inspirate sau ale cui interese le-au servit, sunt cu totul gratuite si au un pronuntat caracter antiromanesc.

Cei ce-si permit sa se joace cu integritatea serviciilor secrete ale unei tari, mai ales in conjuncturi precum aceea in care s-a aflat Romania in decembrie 1989, se dedau unor actiuni primejdioase. In iarna lui 1989, consemnul dat de forte externe ostile tarii noastre si poporului roman a fost acela ca trebuie practic lichidate serviciile secrete ale Romaniei, iar teritoriul romanesc trebuie dezmembrat. Nu stiu in ce masura concetatenii mei au sesizat in acel moment pericolul real ce plana asupra noastra. Planurile vizand destramarea teritoriului national exista de decenii si sunt actualizate cu perseverenta ori de cate ori conjuncturi critice favorabile lor isi fac aparitia spontan sau sunt provocate cu rea intentie[1]. Ar fi bine sa nu trecem prea usor peste acest lucru, noi, oamenii simpli, si nici, mai ales, guvernantii nostrii. Si asta cu atat mai mult cu cat am mostenit de la strabuni o gena nefasta, aceea a lipsei de unitate. Ea a ingreunat in vechime actiunile de unificare a triburilor tracice de catre marele rege Burebista si, mai tarziu, pe cele de unificare a dacilor de catre Decebal. Sa ne amintim scria Herodot in secolul V i.Hr. despre tracii pe care Burebista a reusit cu greu sa-i reuneasca intr-un singur regat: „Daca ar fi uniti, nu ar putea fi invinsi si, dupa mine, ar fi cei mai puternici din lume”. Sunt sigur ca marele Herodot era bine informat si nu facea aprecieri gratuite, mai ales la adresa unui popor cu care nu avea afinitati deosebite.

Sa ne amintim ca si soarta lui Burebista a fost tragica – a sfarsit ucis in complotul organizat de unii dintre sefii triburilor pe care reusise sa le adune. Acestia, dupa ce si-au lichidat conducatorul, au impartit regatul in patru. Si istoria se repeta la noi destul de des – cu Mihai Viteazu, cu Brancoveanu, cu Horia, Closca si Crisan, cu Tudor Vladimirescu si cu altii, pana la Ceausescu, condamnat la moarte in baza unor capete de acuzare inexistente si cu incalcarea celor mai elementare norme ale dreptului.

Cred ca, din pacate, gena lipsei de unitate se manifesta din plin la romani si astazi. O constatam mereu in comportamentul conationalilor nostrii, o vedem si in exterior, unde noi romanii, suntem cea mai dezbinata etnie pe un teritoriu strain, deci printre straini, chiar daca acestia nu ne sunt ostili. Am trait aproape 15 ani in strainatate si mai tot timpul in conditii bune, dar nu am reusit niciodata sa ma simt acolo acasa. Sentimentul de strain in tara straina nu m-a parasit niciodata. Si de multe ori m-am confruntat peste hotare cu dureroasa lipsa de unitate.

Nu cred sa existe alte solutii decat cele oferite de educatie. Numai un grad inalt de constiinta nationala, numai dragostea de patrie si popor ar putea elimina aceasta  tară (greutate) de-a dreptul distrugatoare pentru natiunea romana, care are nevoie de unitate ca de oxigen.

Mi s-a sugerat ca, avand in vedere experienta mea indelungata si variata din interiorul serviciilor secrete ale Romaniei, sa le fac celor activi si tinerilor candidati recomandari utile in aceasta profesie. Este complicat si prezumtios sa ma gandesc la sfaturi fara sa-i cunosc pe destinatarii lor concreti, fara sa stiu care este gradul lor de implicare, pregatirea de specialitate si, nu in ultimul rand, ce disponibilitate au. Aplicand insa zicala despre „mintea romanului de pe urma”, m-am decis sa enumar acele cateva reguli care cred ca ar trebui pastrate, precum si alte cateva care ar merita sa fie instaurate in servicii pentru ca ele sa poata lucra mai bine si mai eficient.

In primul rand, nu as renunta sub nici un motiv la caracterul militar al acestor servicii si, prin urmare, nici la disciplina militara, careia nu i se poate gasi nici un inlocuitor valabil. Lipsa disciplinei stricte in serviciile secrete reprezinta un pericol major si nu poate fi nicidecum tolerata.

Pentru realizarea unitatii si cooperarii corecte intre servicii- fara animozitati si concurenta neloiala, care de cele mai multe ori s-a dovedit a fi nociva- , as constitui un organism unic de coordonare, format exclusiv de sefii serviciilor secrete si condus prin rotatie, pe termene fixe, de fiecare dintre acestia.

Organismul unic de coordonare se subordoneaza direct si exclusiv presedintelui tarii, daca acesta a fost ales prin vot universal, pentru ca, in acest caz, el reprezinta in mod legal vointa poporului. In situatia in care Presedintele este ales de Parlament, organismul unic de coordonare se subordoneaza exclusiv Parlamentului. (...)

Numirea sefilor serviciilor secrete se face numai prin concurs in randul  celor mai buni specialisti din fiecare domeniu. Fostii sefi ai serviciilor secrete si comandantii  cu functii de raspundere nu au dreptul de a avea activitate politica si nu pot parasi definitiv tara mai devreme de zece ani de la data iesirii din functie.

Relatiile serviciilor secrete cu servicii similare straine, indiferent de natura lor, se realizeaza numai prin intermediul organismului unic de coordonare.

Legatura serviciilor cu mass-media se realizeaza exclusiv printr-un birou special creat de organismul unic de conducere, si nu de fiecare serviciu secret in parte.

Selectionarea, recrutarea si pregatirea candidatilor la angajare in serviciile secrete constituie atributii exclusive ale fiecarui serviciu in parte, pe care acesta le exercita prin organismele lui specializate.

Partea a doua : SFATURI

Iata si cateva recomandari pentru cei doritori sa intre in randul lucratorilor din serviciile secrete:

-nu va orientati spre aceste servicii daca nu resimtiti un puternic atasament fata de Romania si poporul roman;

-evitati intrarea in aceste servicii daca va mana doar spiritul de aventura si speranta de a semana cu James Bond sau vreun alt personaj din filmele ieftine de spionaj. Activitatea in serviciile secrete este foarte serioasa, cumplit de grea, plina de privatiuni si raspunderi. Exista si satisfactii, uneori foarte mari. Depinde in principal de dumneavoastra sa le obtineti, dar mai depinde si de sefii peste care ati putea nimerii. Sansa joaca deci si ea un rol- in aceasta profesie nu este totul tehnico-stiintific, dar nici stiintifico- fantastic.

- fugiti de serviciile secrete daca aveti probleme de sanatate, daca stati prost cu morala si cu performanta intelectuala. In aceste servicii nu se poate face rabat de la nimic.

- nu va amagiti cu ideea ca profesia este ereditara. Nu sunteti obligat(a) sa urmati traseul vreunui parinte, mai ales daca nu aveti calitatile si inclinatiile necesare. Nu toate geniile nasc genii, din pacate.

- ocoliti aceste servicii daca reprezentati interesele straine Romaniei sau poporului roman. In cele din urma, veti fi cu siguranta depistat- organismele destinate apararii interne sunt totusi eficiente. Cazul lui Pacepa nu este exemplar- mai bine tineti cont de zicala „ulciorul nu merge de multe ori la apa”.

Daca satisfaceti integral criteriile de selectie si sunteti hotarat(a) sa va specializati in munca de informatii sau contrainformatii, ganditi-va ca este bine sa fiti casatorit(a). Familia, atmosfera conjugala au un rol determinant in viata si actvitatea unui om care lucreaza in informatii. Increderea nelimitata intre sot si sotie e capitala, cu atat mai mult cu cat, din motive absolut obiective, confidentele profesionale intre soti sunt aproape cu totul excluse.

Mai mult decat in alte domenii de activitate, in aceasta meserie e nevoie de efort, dedicatie, consecventa, initiativa, o memorie foarte buna, o relatie excelenta cu institutia si o sincera iubire  de tara si neam.

Nu va rusinati sa invatati si chiar sa „imprumutati” din cunostiintele si experienta specialistilor din jurul dumneavoastra, oameni cu vechime si succese la activ. Si ei au facut la fel. Nici un curs teoretic, oricat de bine redactat si documentat, nu poate cuprinde intreg bagajul de cunostiinte adunat de un expert in munca reala din teren.

Nu va demobilizati la insuccese, inerenteindeosebi la inceputul carierei. Din greseli se invata, dar e la fel de de important sa nu perseverati in ele- si-apoi din succese se invata mult mai bine.

Daca sunteti un om calm, educat, cu o buna stapanire de sine, o judecata practica si o inteligenta pente medie, cu rezistenta fizica si morala, aveti toate atuurile pentru a deveni un specialist in domeniul informatiilor. Ca toate meseriile, si aceasta are momentele ei de miere si de fiere. Orice incepator mahnit de vreun esec e chemat sa-si aduca aminte ca serviciile secrete au nevoie de experti seriosi,  iar tara are absolut nevoie  de servicii secrete.











[1]  Precum s-a intamplat in cazul iredentistiilor maghiari si in cazul rusilor.

11 noiembrie, 2012

Un pas catre o cultura solida de securitate la nivelul societatii civile

                              

  De curand, Serviciul Roman de Informatii si-a lansat noul site: modern si  dinamic, cu mult mai multe informatii ajutatoare. Cu alte cuvinte: un site pe placul tuturor !

 
                                                                                                          ***
        Din punctul meu de vedere, cel mai important aspect pe care l-am remarcat in continutul acestui site, a fost accentul care se pune pe parteneriatul dintre mediul public si cel privat, intre Institutia SRI si mediul privat (think tank-uri, specialisti din  mediul academic sau nu), in vederea promovarii culturii de securitate si nu numai:
"Parteneriatele dezvoltate de Serviciul Român de Informaţii cu societatea civilă şi mediul academic se axează pe promovarea educaţiei, cercetării şi a culturii de securitate."

Nu am putut sa nu remarc dezvoltarea sectiunii "CARIERE", prin acel instrument de verificare a aptitudinilor:
                                         
       Mi-au placut chiar si acele "Marturii din interior", dupa modelul preluat de la prestigioase Servicii de Intelligence:
                                                                    
"Cine suntem? De unde venim? Cum lucrăm? Întrebări importante care primesc răspunsuri de la ofițeri activi ai Serviciului Român de Informații. Intră pentru a vedea clipurile video:"
                                           

Aceasta initiativa, ce marcheaza inceputul unui lung proces de cultura de securitate ce vizeaza societatea civila, este de apreciat!

                                         
In incheiere, doresc sa il citez inca o data pe Directorul SRI, George Cristian Maior, care in cartea coordonata de acesta: UN RAZBOI AL MINTII (pe care v-o recomand tuturor, chiar si celor care nu sunteti pasionati de intelligence!), afirma:
 
"Educatia in domeniul securitatii este esentiala in Romania de azi si se adreseaza atat generatiilor actuale, cat si celor care vin din urma, liderilor in devenire si liderilor care abia se formeaza. De aceste generatii, de viitorul uman al tarii, depinde in cele din urma perspectiva strategica in care ne vom plasa in secolul XXI."