Faceți căutări pe acest blog

23 martie, 2012

Decese, sinucideri si disparitii misterioare dupa decembrie 1989

Oameni-cheie ai Revolutiei au murit suspect

 

Dosarul Milea, redeschis in 2007:
Generalul Vasile Milea, ministrul Apararii Nationale in ultimul guvern comunist, a deschis seria deceselor suspecte. Moartea lui a fost anuntata de catre Nicolae Ceausescu ("Tradatorul s-a sinucis!") pe postul national de televiziune, chiar in prima jumatate a zilei de 22 decembrie 1989, inainte sa fuga cu elicopterul din sediul CC al PCR. Pana la data de 21 decembrie, ministrul Milea a transmis ordinele comandantului suprem Ceausescu de reprimare a manifestantilor si a coordonat executarea acestora impreuna cu ministrul de Interne, Tudor Postelnicu, seful Securitatii Statului, Iulian Vlad, si seful garzilor patriotice, generalul Corneliu Parcalabescu. Despre moartea lui Milea au circulat doua ipoteze. Potrivit primei ipoteze, ministrul Milea ar fi fost impuscat din ordinul lui Ceausescu pentru ca a refuzat sa continue sa lupte impotriva propriului popor. A doua ipoteza porneste de la premisa ca Milea chiar s-a impuscat pentru ca si-ar fi dat seama ca Ceausescu va pierde batalia, iar el va fi pedepsit pentru crimele comise pana la acea data. Presupusa sinucidere a avut loc in biroul generalului garzilor patriotice, Corneliu Parcalabescu (vazut des in preajma Elenei Ceausescu), cu o arma ce apartinea unui subofiter din garda de corp a acestui general.


Pana in 1998, dosarul decesului ministrului Milea a fost inchis cu diagnosticul "sinucidere", desi in raportul medico-legal de expertiza nu au fost consemnate urme de pulbere pe haine si pe corp, urme specifice cazurilor de sinucidere prin impuscare. Generalul magistrat Dan Voinea de la Sectia Parchetelor Militare a deschis dosarul in 1998 pentru a completa cercetarile si a stabili cu exactitate imprejurarile mortii lui Milea. Dupa schimbarea puterii din 2001, dosarul a fost preluat de magistratii militari Vasile Stanca si Gheorghe Oancea, care au clasat dosarul tot cu sinucidere, fara a explica de ce in raportul medico-legal nu au fost consemnate urmele lasate de traiectoria glontului ucigas. Anul acesta, generalul magistrat Dan Voinea a redeschis acest dosar pentru completarea cercetarilor.


Dosarul Trosca-USLA, la un pas de instanta

Colonelul Gheorghe Trosca, adjunct al sefului de Stat Major USLA, coordona, in noaptea de 22 spre 23 decembrie, trei transportoare blindate catre Ministerul Apararii Nationale, unde i se ordonase sa sprijine apararea. Transportoarele au fost distruse, iar echipajele USLA macelarite de catre dispozitivele de aparare ale MApN, care i-au luat drept teroristi (asa au fost informati conducatorii dispozitivelor de aparare). Trosca era antrenat sa cunoasca si sa riposteze in situatii limita gen lupte de gherila si contracara metodele de diversiune. Era unul dintre ofiterii care ar fi putut depista rapid "celula" transmitatoare de informatii diversioniste despre teroristi, "fantomele" care au generat, dupa 22 decembrie, circa 1.000 de morti si 3.000 de raniti. In acest caz, Sectia Parchetelor Militare a reconstituit cu precizie faptele si persoanele participante, dar numele acestora si acuzatiile care li se aduc nu sunt, inca, publice.

Nuta si Mihalea au ars de vii
Generalul Constantin Nuta, seful Militiei, si adjunctul sau, generalul Velicu Mihalea, au murit in seara de 23 decembrie 1989, dupa ce elicopterul care-i aducea la Bucuresti a fost doborat la Alba Iulia.
Pana la data de 20 decembrie, cei doi au sters urmele macelului de la Timisoara (pe data de 19 decembrie au trimis cadavrele la Bucuresti, unde au fost incinerate, iar cenusa lor a fost aruncata la groapa de gunoi a Capitalei), apoi s-au dus la Arad. In dimineata zilei de 23 decembrie au luat trenul spre Bucuresti, dar la Deva au fost arestati si dusi la sediul unui regiment de geniu din oras. Apoi au fost urcati intr-un elicopter (unde au fost legati cu franghii de scaune) pentru a fi dusi la Bucuresti. In loc sa se indrepte spre Capitala, elicopterul si-a schimbat – nu se stie de ce! – traseul spre Alba Iulia. Elicopterul a fost doborat pe dealul Mamut din Alba Iulia de catre militarii de la sol, care au primit ordin sa doboare tot ce zboara, deoarece ar fi fost vorba de "teroristi". Ordinul a venit de la Bucuresti, de la celula de comanda de la MApN (unde se aflau, intre altii, generalul Victor Athanasie Stanculescu si Ion Iliescu), dupa cum s-a aflat de curand in cadrul anchetelor de la Sectia Parchetelor Militare. Au fost identificate persoanele care au transmis ordinul de doborare "a tot ce zboara", precum si cei care le-au executat. Considerat o adevarata biblioteca vie, Nuta a fost anterior sef la contrainformatiile militare. Era extrem de temut si multi l-ar fi dorit disparut.

Puiu, disparut si declarat nebun
Generalul Dumitru Puiu, comandantul Aeroportului Otopeni, a disparut, pur si simplu, pe 24 decembrie 1989, dupa ce a anuntat la TVR ca detine filme cu masacrul de la Otopeni. A fost descoperit pe strazile Timisoarei, unde a fost internat la spitalul de psihiatrie. A murit in mod suspect la inceputul lui 1990. Casetele disparute ar fi facut lumina asupra diversiunii de la aeroport in urma careia numai intr-o singura ora au fost ucise circa 50 de persoane. Conditiile disparitiei generalului Puiu nu vor putea fi elucidate niciodata, sustin surse judiciare.


Misterul de la Viena
Generalul Marin Ceausescu (fratele dictatorului) – seful reprezentantei comerciale a Romaniei pentru Europa de Vest de la Viena (in fond, o centrala de spionaj) – a avut acces la conturile familiei Ceausescu. La 28 decembrie 1989, acesta "s-a sinucis prin spanzurare" la sediul reprezentantei, iar conturile Securitatii au disparut. Moartea generalului Ceausescu nu a fost anchetata.


Seful lui Pacepa si judecatorul lui Ceausescu, "sinucisi"

Generalul Nicolae Doicaru (seful Directiei de Informatii Externe intre 1959-1978) a murit extrem de ciudat la o partida de vanatoare din 1992, verdictul anchetatorilor fiind cel de "sinucidere prin impuscare". Toti participantii la vanatoare aveau cartuse cu alice, dar Doicaru a fost ucis de un glont care nu se stie din arma cui a "pornit". Doicaru a fost prieten cu Pantiusa Bodnarenko, fostul sef al generalului Mihai Pacepa (generalul de Securitate, "defectat la americani"), iar dupa 1990 a fost consilierul lui Gelu Voican Voiculescu. Dosarul a fost clasat.
Judecator militar, generalul Gica Popa, presedintele completului de judecata in procesul Ceausestilor, cel care a pronuntat condamnarea la moarte a acestora, s-a sinucis prin impuscare intr-o unitate militara la data de 1 martie 1990, dupa ce a cerut trimiterea la o ambasada in strainatate, pentru protectie. Potrivit unor surse judiciare, generalul Popa, pana la sinucidere, a fost asaltat de telefoane de amenintare cu moartea. Dosarul a fost inchis.

Seful USLA, intoxicat
Colonel Gheorghe Ardeleanu, fost sef USLA, fost sef de contraspionaj pe spatiul european, a murit in iunie 1993, cand s-a "intoxicat cu insecticid, stropind cartofi" la Petrani (langa Oradea). Diagnosticul: "moarte accidentala".






Bunoaica si Malutan au plecat cu elicopterul

Generalul Ion Bunoaica, fost sef al comandamentului Trupelor de Securitate Timisoara, implicat in reprimarea de pana la data de 21 decembrie, numit ulterior sef al noii Jandarmerii Romane, s-a prabusit cu un elicopter in 1995, impreuna cu generalul de politie Ion Eugen Sandu (fost la Militie). Bunoaica era un martor incomod, deoarece putea spune cine si ce ordine de reprimare a dat la Timisoara. Dosarul mortii a fost clasat.
Locotenent-colonelul de Securitate Vasile Malutan, fost pilot al lui Nicolae Ceausescu, s-a prabusit cu elicopterul de la inaltimea de 12 metri "in timp ce uda vita-de-vie" la Fundulea ("moarte accidentala"). Cu o zi inainte de a muri, el a sustinut in fata unei comisii parlamentare ca "la plecare, in 22 decembrie, Nicolae Ceausescu avea cu el o valiza plina cu documente".

Militaru si Gusa, morti "natural" de cancer galopant
Generalul Nicolae Militaru, primul ministru postdecembrist al Apararii, a murit de cancer galopant ("moarte naturala") in 1996, la scurt timp dupa ce a anuntat ca va fi contracandidatul lui Ion Iliescu la presedintia Romaniei. Militaru a fost deconspirat ca agent sovietic. Cunostea in detaliu reteaua KGB din Romania, din care facea parte.
Generalul stefan Gusa, seful Marelui Stat Major General al Armatei, a participat la reprimarea demonstrantilor de la Timisoara pana la data de 19 decembrie 1989. A murit de cancer galopant ("moarte naturala") in martie 1994. Membrii familiei sale au declarat presei ca boala i-a fost provocata intentionat pentru a fi impiedicat sa spuna tot adevarul despre cei implicati in crimele din decembrie 1989.

In numarul de maine "Romania libera" va prezinta 10 ipoteze despre cine sunt si in numele cui au actionat teroristii.

DECESE NATURALE
» Cinci generali prea bine informati
» Generalul Gheorghe Voinea, comandantul Armatei I , a coordonat represiunea din Bucuresti si se presupune ca a cunoscut imprejurarile "sinuciderii" ministrului Milea. A fost gasit mort in birou la inceputul lui 1990. Nu s-a anchetat decesul generalului, moartea fiind considerata "naturala".
» Generalul Safta, seful dispozitivului de aparare al sediului MApN, mort la inceputul lui 1990. El i-a cunoscut pe toti membrii "celulei de comanda" din sediul MApN, de unde au plecat toate informatiile diversioniste, generatoare de victime. Imprejurarile mortii generalului Safta nu au fost anchetate ("moarte naturala").

» Generalul Cerbu, seful centralei Transmisiunilor MApN, a detinut controlul asupra circulatiei informatiilor si ordinelor. El este cel care a anuntat la TVR ca "s-au intrerupt legaturile cu Securitatea...". A stiut cine si ce ordine a transmis. Ca si fiul sau, tot ofiter, Cerbu a murit de cancer galopant ("moarte naturala").
» Generalul de Securitate Stelian Pintilie, seful tuturor transmisiunilor militare si civile din Romania (sef al generalului Cerbu), cu sediul la Palatul Telefoanelor din Bucuresti, a murit in conditii suspecte, dar decesul a fost consemnat ca "natural". La revolutie, din centrala, s-a ocupat de intreruperea legaturilor unitatilor Ministerului de Interne si ale Securitatii si a creat o linie directa, securizata intre centrul de comanda de la MApN cu celulele aflate in sediul CC al PCR si cu TVR.
Generalul Pintilie a stiut cu exactitate cine a facut diversiunea, care au fost verigile de transmisie, cine le-a executat si cu ce scop.

» Generalul Emil Macri, seful Directiei a II-a de contraspionaj economic a Securitatii, specializat in inabusirea revoltelor (inclusiv a revoltelor din 1977 si 1987), a fost arestat si inchis dupa revolutie. Macri nu a apucat sfarsitul procesului sau. El a murit in aprilie 1991. Diagnosticul oficial a fost "infarct", dar s-a sustinut si ipoteza intoxicarii sale in masina care il transporta de la un spital la altul. Diagnostic: "moarte naturala".

18 Decembrie 2007- sursa: ziarul romania libera

19 martie, 2012

Planul (negru) pentru Romania!

Ceea ce ni se intampla noua, romanilor, de 20 de ani incoace, este, de fapt, un scenariu bine pus la punct de catre Oculta Mondiala, adica de cei care vor sa instaureze globalizarea pentru a controla mai usor masele. Schimbarile de la inceputul anilor 90 au dat, practic, startul acestui plan criminal. Criminal pentru multe natiuni din Rasaritul si Nordul Europei, dar, mult mai criminal in ce o priveste pe Romania si populatia sa. Diabolicul plan a fost denumit generic, PLANUL PENTRU ROMANIA. De aceea, toate analizele asa zisilor specialisti in sociologie si economie nu sunt altceva decat VORBE GOALE.
                    
Spuneam mai sus ca Romania, in special Romania, ca parte separata a Terrei, este suspusa unor acte criminale de catre autotintitulatii lideri ai lumii care vor sa creeze aici o noua tara pentru cetatenii cu religie evreiasca.
Si asta nu o spunem noi, ci patriotii din serviciile de informatii care sub amenintarea vanarii de catre tradatori mana-n mana cu spionii, lucreaza pentru interesele tarii. Agentii romani care opereaza in strainatate au strans dovezi incontestabile (ceea ce se petrece in Romania si cu Romania) despre faptul ca peste o suta de mii de agenti de influenta de nationalitate romana, lucreaza impotriva impotriva propriei tari.



Cititi continuarea : http://ordinulnegru.blogspot.com/2010/10/planul-negru-pentru-romania.html

Franciscanul – de Paul Carpen, Editura Militara, 2002.

Perioada postdecebrista a prilejuit - printre altele - scoaterea la iveala a unor fatete ascunse ale istoriei noastre recente, a unor fapte care ramasesera necunoscute publicului larg, chiar daca ele se petrecusera nu in negura timpului, ci in anii traiti de actuala generatie.

Fiecare asemenea dezvaluire a fost primita cu setea cu care pamantul inghite primii stropi de ploaie dupa o vreme de seceta. Ceea ce este cat se poate de firesc. Oamenii acestei tari erau flamanzi de informatii !!

Ei voiau sa stie de ce viata lor a fost asa cum a fost si cautau febril adevarul despre evenimentele care le structurasera existenta, erau curiosi sa afle cate ceva despre viata personala, mereu ascunsa sub sapte lacate, a celor care determinasera aceste evenimente. Pentru publicul larg, avid de nou si dispus aproape intotdeauna sa preia totul cu buna credinta, au fost selectate si incredintate tiparului tot felul de povestiri, relatari, documente.

Unii au cautat sa prezinte numai bucatica lor de adevar : altii au expus intamplarile trecutului in lumina unor reflectoare smechereste asezate. Se poate afirma ca s-au depus eforturi deosebite pentru a se rescrie iarasi istoria tarii, pentru a se prezenta altfel punctele ei de cotitura, marile evenimente.

Desigur, intr-un asemenea context era firesc sa apara si unii capabili sa descopere, in tumultul schimbarilor, prilejul fericit de a expune intr-un alt fel micul lor rol in cele petrecute, cu scopul evident de a-si retusa biografia, facand-o compatibila cu vremurile cele noi. Dar nici marile dezinformari abil regizate si nici maruntele minciuni ale unora, lansate in efortul disperat de a ascunde sub un strat de var proaspat coscovelile si cariile adanci care se casca in edificiul propriei lor existente, nu sunt esentiale.

Timpul aseaza totul la locul cuvenit. Dealtfel ele nici nu reprezinta ceva nou sub soare. Astfel de lucruri s-au mai petrecut si, cu siguranta, se vor mai intampla. Sa ne amintim doar cate valori culturale s-au distrus cand un nou faraon punea sa se darame statuile si sa stearga inscriptiile care elogiau succesele predecesorului, in speranta ca astfel va putea absorbi singur dragostea supusilor si va dobandi doar el gloria vesniciei.

Asadar, in acest cadru general, in care nu doar numeroase persoane, ci si organizatii, partide, structuri ale statului in ansamblul lor au simtit nevoia sa iasa la rampa - fie pentru a-si prezenta noua imagine, fie pentru a se apara impotriva atacurilor nu odata devastatoare ale adversarilor -, in acest valmasag cacofonic in care fiecare isi canta aria si pe deasupra mai si spera sa fie auzita, se pare ca atitudinea cea mai reticienta au adoptat-o fostii si actualii reprezentanti ai SIE.

Ceea ce nici nu e de mirare.

Cei ce fac spionaj nu sunt aproape niciodata dispusi sa vorbeasca despre munca lor.Si totusi intamplarea a facut sa dau peste o exceptie. O incercare de spargere a tacerii, care mi-a atras atentia tocmai pentru ca era atat de singulara. Despre ce este vorba.


Sub titlul de « SIE la ora dezvaluirilor », ziarul ‘Cronica Romana’ a publicat, in urma cu cativa ani, un sir de opt articole cuprinzand episoade din activitatea acestei institutii.Autorul serialului, un general in rezerva care vreme de 30 de ani a activat in serviciul de spionaj al Romaniei, rememoreaza intamplari, actiuni la care a luat parte, ba chiar si descrie – destul de timid, e adevarat – cam care era atmosfera in interiorul acelei institutii intr-o vreme in care informatiile secrete obtinute veneau de multe ori in contradictie cu linia politica oficiala.

Si daca, asa cum spuneam, ba ici, ba colo se ridica valul asternut peste unele momente ale istoriei noastre reccente, daca ba ici, ba colo se mai deschide cate o ferestruica in zidul conspiratiei si al tacerii, iata ca si serialul respectiv dezvaluie un aspect practic necunoscut publicului larg.

Aflam astfel ca lupta surda, dusa de SIE, decenii in sir, pentru apararea independentei nationale si a integritatii teritoriale a tarii, a trebuit sa fie indreptata, oricat ar parea de ciudat, in primul rand impotriva tendintelor integratoare ale Uniunii Sovietice si impotriva pretentiilor revizioniste ale Ungariei si nicidecum contra ‘imperialistilor si acolitilor lor’, asa dupa cum trambita propaganda de partid.

Adevarul este acela ca, in pofida unor contradictii incontestabile, intre Moscova si Budapesta a existat in ultimul secol cel putin un punct de convergenta a intereselor : dobandirea de teritorii romanesti.(‘Si acum sa ne dam mana pe crestele Carpatilor !’ – asa se spune ca ar fi toastat ministrul sovietic de Externe Molotov cu ambasadorul Budapestei, la receptia de la 7 noiembrie 1940, dupa ce ungurii ocupasera Ardealul de Nord, iar rusii Basarabia.)

Aceasta similitudine de vederi la cei doi vecini ai nostri explica de ce, dupa razboi, organizarea muncii vizand combaterea revizionismului maghiar s-a putut incepe abia dupa anul 1962, cand consilierii sovietici au fost indepartati din Serviciul de Informatii Externe al Romaniei.

Desi analizeaza lucrurile numai prin prisma muncii de informatii externe, autorul serialului ajunge la o concluzie identica cu opinia pe care, intr-un interviu aparut in ‘Jurnalul National’ din 5 martie 1997, eminentul om de cultura Raoul Sorban o sintetizeaza astfel : ‘Maghiarimea a avut si are un program : Recastigarea Transilvaniei.’

Iata cateva extrase din relatarea privind activitatea SIE publicata in ziarul ‘Cronica Romana’ avand ca punct de pornire momentul inlaturarii consilierilor sovietici :

"S-a stabilit ca, incepand de la guvernantii de atunci ai Ungariei si mergand pana la cele mai indepartate organizatii ale emigratiei, se organiza o vasta manevra care avea drept obiectiv sa convinga opinia publica internationala de ‘injustetea’ Tratatului de la Trianon, de dreptul ‘sacru’ al Budapestei asupra Transilvaniei.Revizionismul maghiar actiona pe un front larg, urmarindu-se intoxicarea opiniei publice internationale in legatura cu asa zisa lipsa de drepturi a minoritatii maghiare din Romania, cu persecutiile la care aceasta, chipurile, ar fi supusa. Se pregatea terenul pentru a solicita revizuirea Tratatului de la Trianon in instantele internationale, incepand cu ONU si CSCE."

Ca urmare, s-a hotarat infiintarea unui compartiment special al SIE, care sa se ocupe in exclusivitate de problemele iredentismului si revizionismului maghiar.

Noul compartiment a fost numit « Fortuna » si in cadrul acestuia au fost incadrati profesionisti, oameni cu pregatire deosebita (in special istorici), inclusiv de origine secuiasca si maghiara, dar cu certitudine devotati intereselor nationale ale Romaniei.

Pentru a contracara propaganda revizionista, dovedind cercurilor politice occidentale si opiniei publice in general falsitatea afirmatiilor Budapestei si ale organizatiilor emigratiei maghiare, s-a trecut la elaborarea si difuzarea in strainatate a unor materiale temeinic stiintifice, in care s-a prezentat adevarul despre Transilvania.

Totodata, academicienii C. Giurascu, C. Daicoviciu, St. Pascu, S. Stefanescu si multi, multi alti profesori universitari si cercetatori, in frunte cu V. Candea, au cutreierat lumea occidentala de la un capat la altul, pentru a explica si dovedi adevarul istoric privind apartenenta Transilvaniei, de jure si de facto, la Romania.

Este de datoria noastra sa subliniem faptul ca in sprijinul acestor actiuni au venit si o serie de personalitati ale emigratiei romane, dintre care unele cu vederi de dreapta. Ei au actionat din proprie initiativa, din sentimente cu adevarat patriotice, simtind pericolul care ameninta Romania, trecand peste considerentele de ordin politic, care ii detasau net de puterea comunista.

Pe de alta parte, SIE, prin actiuni si metode specifice, a infiltrat o serie de ‘antene’ in organizatiile emigratiei maghiare, care au furnizat permanent informatii si documente privind activitatea desfasurata si scopurile urmarite de acestea.O astefel de ‘antena’ a ajuns in inima organizatiilor emigratiei maghiare din SUA.

Fiind probabil descoperit, a fost calcat de un camion in plin centru al unui oras american.’…Autorul isi continua relatarea. Alte evenimente, alte fapte, alte actiuni.

Eu m-am oprit la acest punct.

Cu greu, bajbaind in intuneric, batand la usi vesnic ferecate, zgandarind rani de mult cicatrizate, am incercat sa aflu cateva detalii despre acest agent trimis in misiune la mii de kilometrii de patrie si executat cu barbarie de cei ce pretind ca vor sa aduca ‘fericirea’ in Transilvania.

Amintiri, franturi de conversatie – petice dintr-un tablou ce nu va putea fi refacut integral niciodata.De aceea – si din numeroase alte motive – subliniez ca paginile ce urmeaza sunt inspirate din realitate, dar ele nu sunt catusi de putin o reconstituire.

Inchin acest roman ofiterilor de informatii externe care si-au sacrificat energiile, sanatatea si nu o data viata in avanposturile frontului de aparare a tarii impotriva dusmanilor ei declarati sau, in egala masura, in lupta impotriva « prietenilor » ei.



Paul Carpen.



Romania- Cultura de securitate si comunicarea

Dupa ezitari indelungate si absolut nejustificate, autoritatile romane au recunoscut, in fine, necesitatea unei temeinice culturi de securitate.


Knowledge is power- aceasta deviza nu are nevoie de justificare, nu trebuie argumentata. A existat insa si opinia conform careia oamenii trebuie tinuti in ignoranta in legatura cu anumite aspecte ale existentei lor- iar asigurarea sigurantei individuale si colective reprezinta un asemenea aspect- pentru a putea fi mai usor condusi. Aceasta opinie s-a dovedit a fi falsa. Dimpotriva, avand o viziune mai completa asupra lumii din ce in ce mai complexe in care traim, fiecare isi poate asuma responsabilitati sporite, inclusiv in domeniul protejarii existentei personale, fiecare poate intelege mai bine rolul institutiilor statului chemate sa asigure securitatea colectivitatii si, drept consecinta, poate adopta o atitudine corecta in raport cu acestea. (Paul Carpen, autorul cartilor Spion de Prisos; Ferestre spre Securitate, Franciscanul, etc)

      La nivelul tarii noastre utilitatea demersurilor vizand dezvoltarea unei culturi de securitate a fost recunoscuta si au fost create formele institutionale menite a transpune in practica acest concept.

         Prin Hotararea de Guvern nr. 1574 din 30 septembrie 2004 a fost constituit un Grup interministerial pentru cercetarea stiintifica si dezvoltarea tehnologica in domeniul securitatii, care coordoneaza mai multe programe, cu obiective diverse. Unul dintre aceste obiective, perfect adaptat la tema dezbatuta in acest material, este formulat astfel:
"CRESTEREA NIVELULUI DE CUNOASTERE SI A PREOCUPARII PENTRU SECURITATE, ATAT LA NIVELUL FACTORILOR DE DECIZIE, CAT SI AL CETATENILOR."



Preocupari pentru cercetari teoretice in probleme de securitate au:
1.- Centrul de studii si cercetari pentru siguranta nationala;
2.- Institutul pentru Tehnologii Avansate;
3.- Academia Nationala de Informatii;
4.- Centrul de informare pentru cultura de securitate.



Comunicarea vizand promovarea unei culturi de securitate trebuie sa cuprinda o varietate de forme si mijloace. De asemenea, limbajul nefiresc, fals stiintific, trebuie inlocuit cu un limbaj pe intelesul tuturor, doar asa, se poate face cultura de securitate atat la nivelul factorilor de decizie, cat si al cetatenilor !!!!!

Asadar, daca ar fi sa restrang toate aceste aspecte, vom avea urmatoarele :

1.- Exista un cadru legislativ, exista structuri institutionale. Cu toate acestea, dezbaterile legate de cultura de securitate nu depasesc cadrul restrans al unor cercuri de initiati- fapt care dauneaza culturii de securitate la nivelul cetatenilor;

2.- Difuzarea ideilor se face indeosebi prin forma scrisa- asta pentru ca nu s-a pus la dispozitia celor care promoveaza cultura de securitate si alte mijloace: emisiuni TV, radio chiar si filme, lucru care ar trebui sa se intample cat mai curand, daca intradevar se doreste cultura de securitate;

3.- Stilul comunicarii adoptat de unii este arid, neingrijit, fals stiintific;

4.- Promovarea unei culturi de securitate la nivelul factorilor de decizie si la nivelul publicului larg inseamna o contributie majora la crearea unei situatii operative generale favorabile!



     
Criss Crysie
    
NOTA: Acum puteti gasii informatii despre acest grup si pe site-ul de socializare: Facebook:

11 martie, 2012

Nucleul- Enigma Spionajului Romanesc, carte scrisa de Victor Nita

 

 

 
              Cartea începe cu întâlnirea dintre celebrul fondator al Serviciului Secret de Informaţii, SSI, Mihail Moruzov, şi tânărul locotenent, Traian Stolnicu, căruia îi trasează o misiune inedită. Infiltrarea sa în mişcarea naţionalist germană din perioada interbelică. Mişcare ce avea să joace un rol important atât în propulsarea lui Hitler dar şi în viitorul Germaniei. Un Ronin, un adevărat samurai modern, citeşte cu nesaţ povestea. Undeva, în anul 1925, Mihail Moruzov înfiinţează SSI-ul. La scurt timp de la acest eveniment, hotărăşte înfiinţarea unei structuri speciale de spionaj, în paralel cu SSI-ul, numită scurt – Nucleul. O structură de elită, cu spioni-fantomă, o structură fixă şi invariabilă la orice modificare politică. Aceştia selectau din personalul SSI-ului pe cei mai buni şi erau folosiţi în cele mai discrete şi dificile misiuni. Nucleul avea misiunea de a fixa legături cu serviciile secrete ale marilor puteri. Moruzov ştia că este bine să păstreze legătura atât cu Germania, Japonia, dar şi cu Marea Britanie, Rusia şi Franţa. Tocmai de aceea amiralul Canaris, şeful celebrului Abwehr, serviciul secret militar german, venise de mai multe ori la Bucureşti.
                 Nucleul avea cele mai multe informaţii despre ursul rus. Specificul Nucleului consta în a acţiona în deplină conspirativitate, departe de orice control administrativ, iar metoda de lucru – infiltrarea. Şeful Nucleului reuşise să plaseze spioni şi agenţi dubli în marile servicii secrete de peste tot. Ideea lui Moruzov fusese strălucită: numai având emisari de-ai noştrii peste tot în lume şi în cele mai puternice cabinete din lume, vom reuşi să prevedem orice schimbare, spusese el atunci când declanşase crearea acestui departament de ofiţeri-fantomă infiltraţi în toată lumea, departament care devenise în timp un nucleu cu activitate separată. O întâlnire tainică are loc între membrii din conducerea SSI-ului, ofiţerii de bază ai Nucleului, după ce Mihail Moruzov este asasinat la Jilava de legionari în noaptea de 26 spre 27 noiembrie 1940. Se hotărăşte viitorul Nucleului, direcţii noi de acţiune. Moment istoric în care Nucleul devine neoficial. Adică fără control politico-administrativ. Are loc scoaterea sa de sub controlul autorităţilor prin diferite metode. Rezultă o structură de spionaj “inexistentă”.
               Din acest punct al acţiunii, autorul duce filmul evenimentelor în anul 2005, în capitala Irak-ului, Bagdad. Trecuseră doar doi ani de când Forţele Multi-Naţionale atacaseră Irak-ul. Tânărul locotenent Radu Godeanu, ofiţer al Unitătii Militare “Tango”, o unitate de cercetare-diversiune din afara oraului B., primeşte o misiune inedită de la “şeful” său, locotenent-colonelul Adrian Costescu. De aici încep “peripeţiile” tânărului locotenent în Irak, misiunile sale extrem de riscante, atât cele oficiale cât si cele neoficiale, dar şi peripeţiile legate de drumul său “întortocheat” spre Nucleu – via Bagdad. Căci da, Nucleul iniţiat de Moruzov nu reprezenta doar istorie. El este prezentul si viitorul. Nucleul nu doar că supravieţuise de-a lungul timpului, în ciuda regimurilor politice trecătoare care se perindaseră pe la putere, dar se şi dezvoltase.     
                 Asa se face că Nucleul – Enigma Spionajului Românesc, poate fi regăsit şi astăzi, 2011, cu mult mai puternic, experimentat, eficient şi de temut. În ceea ce-i priveşte pe cetăţenii români, ca expresie a fidelităţii lor faţă de ţară, au îndatorirea morală de a contribui la realizarea siguranţei naţionale. Cu alte cuvinte, apărarea contrainformativă a României nu este o activitate restrânsă, executată numai de un număr de ofiţeri de informaţii. Este o Strategie Naţională în care trebuie să fie implicaţi şi cetăţenii. Însă pentru ca cetăţeanul să poată fi implicat, trebuie să fie informat şi educat contrainformativ. Această carte vine şi ea în întâmpinarea acestor nevoi prin conţinutul său variat şi inedit.            
                                                
                                                (Victor Niţă – Bucureşti 2011)














 

Asasinii economici(AE) in Romania- Pactul celor care ar trebui sa apere interesele tarii noastre, cu cei care ne fura tara!

In randurile ce urmeaza, vreau sa scot in evidenta un aspect, care nu numai ca imi da de gandit si care ar trebui sa dea tuturor de gandit, acela ca acesti Asasini Economici(AE) si-au facut si isi fac simtita prezenta si in Romania. Exemplele pe care ma bazez sunt destule: de la contractul dezastruos pentru noi romanii, dar un succes pentru corporatia Bechtel; contractul de la Rosia Montana, sau Rosia Poieni; Posta Romana, care este pe lista viitoarelor afaceri ale AE, cu statul(mai bine spus cu acei membrii care doresc inaltarea imperiului politico-financiar), exemple sunt destule, in randul privatizarilor, al falimentelor controlate, ca mai tarziu cele vizate, sa fie vandute pe nimic- toate acestea reprezinta mai mult decat exemple concrete, care ar trebui sa dea de gandit tuturor, nu trebuie sa fi expert, vreun specialist in economie sau in munca de informatii, nu, oricine poate sa isi dea seama ca nimic nu este in voia intamplarii. Politicienii stiu foarte bine aceste aspecte, pentru ca in fond ei sunt cei care semneaza contracte cu acesti AE (asasini economici). Reflectati la randurile urmatoare, spuse de o persoana mai mult decat avizata, si anume de un fost asasin economic:

„ De fapt, ceea ce noi, asasinii economici, facem cel mai bine este sa cladim tocmai acest IMPERIU GLOBAL. Suntem un grup de elita alcatuit din femei si barbati care utilizeaza organizatiile financiare internationale pentru a crea conditiile in masura sa determine aservirea celorlalte natiuni corporatocratiei(termen ce reuneste guvernele, banciile si corporatiile ce ridica imperiul global ) aflate in fruntea celor mai mari corporatii, guverne si banci. Asemenea echivalentilor nostri din Mafie, si noi, asasinii economici, facem tot felul de favoruri. Acestea iau forma imprumuturilor pentru dezvoltarea infrastructurilor- centrale electrice, autostrazi, porturi, aeroporturi sau parcuri industriale. O conditie a acordarii acestor imprumuturi este ca numai companiile de constructii si inginerie tehnologica din tara noastra sa se ocupe de respectivele proiecte. In esenta, cea mai mare parte din bani nu paraeste niciodata Statele Unite, fiind pur si simplu transferati din conturile de la Washington catre firmele prestatoare din New York, Houston sau San Francisco.
In ciuda faptului ca banii sunt returnati aproape imediat corporatiilor membre ale corporatocratiei(creditorul), tara care le primeste este obligata sa returneze intreaga suma, plus dobanda. Daca un AE dobandeste succes deplin, atunci imprumuturile sunt atat de mari incat, dupa cativa ani, debitorul ajunge in IMPOSIBILITATEA de a le mai plăti. In astfel de cazuri, dupa modelul Mafiei, ne revendicam partea care ni se datoreaza, ceea ce inseamna, de cele mai multe ori, una sau mai multe din urmatoarele pretentii: control asupra voturilor din ONU, instalarea de baze militare sau accesul la resurse pretioase(...)Desigur, debitorul continua sa ne datoreze bani –si, uite asa, o alta tara se mai adauga imperiului nostru global”.- John Perkins: Confesiunile unui asasin economic, 2004.

Acum, eu ma intreb oare si Romania face parte din categoria tarilor datoare? Eu sincer, cred ca da, numai din enumerarea catorva dintre „pretentiile” reprezentantiilor imperiului global, si anume AE, cum ar fi instalarea de baze militare(sa fie si scutul anti-racheta de la Deveselul, parte din aceasta categorie?), sau accesul la resurse pretioase(sa fie Rosia Montana- pe care Traian Basescu vrea cu orice pret sa o dea..., urmeaza altele, Rosia Poieni, etc)- ne dam seama ca intradevar face parte din categoria tarilor datoare. Oricum jocul politico-financiar, este mult mai complex decat pare. Intreaga „clasa” politica, a fost vanduta si este in continuare „de vanzare”, daca mai exista si exceptii printre ei,de patrioti, au scuzele mele, dar pana la proba contrarie, imi mentin parerea.

PS: nu m-ar mira, ca intr-o zii, sa aflam ca FMI, nu este decat instrumentul acestui imperiu global. ISI PUNE CINEVA INTREBAREA DE UNDE ARE FMI , BANI SA ISI PERMITA SA IMPRUMUTE ATATEA STATE??

 
Criss Crysie

Politica de Forta !

Viaţa a demonstrat si demonstrează că politica de forţă, războaiele, nu duc, nu pot duce la soluţionarea problemelor. Dimpotrivă, orice razboi creează noi complicaţii, duce la înăsprirea relaţiilor dintre state, accentuează neîncrederea, deschide noi surse de încordare.
           
*
   
Veacul nostru a cunoscut si cunoaşte o ascensiune fără precedent a politicii de forţă in relaţiile internaţionale- terorismul, asasinatul politic, violenţa in general, au atins dimensiuni mai mult decat ingrijorătoare.
Cat de primejdioasă se dovedeşte utilizarea forţei in relaţiile interstatale de către cei care beneficiază de o nelimitată si iraţională putere militara, o atestă şi evoluţiile de după ce de-al doilea război mondial.
                
Incriminate pentru situaţia internaţională, care este destul de gravă, de o mare complexitate, că s-a ajuns la o incordare extremă, ce creează focare de conflict noi si generează mari pericole pentru pacea, independenţa, şi securitatea în primul rând, a popoarelor mici si mijlocii, pentru pacea lumii în general - nu sunt decât politica de forţă, recurgerea la violenţă şi existenţa principalelor instrumente ale acestora- arsenalele militare—care întreţin fenomenul violenţei.
               
Fenomen a cărui latură deosebit de periculoasă, o reprezintă: TERORISMUL POLITIC- care tinde să extermine fizic anumiţi oameni de stat, să influenţeze prin intimidare orientarea nu numai a politicii interne, dar şi cea externă a statului respectiv, să complice raporturile internaţionale ale acestuia dar si relaţiile de colaborare prietenească intre state; să exercite presiuni inclusiv militare asupra unor ţări independente, suverane; să determine eşuarea eforturilor bi sau multilaterale consacrate reglementării in favoarea dezvoltării de sine stătătoare, a păcii, a progresului mondial şi să determine complicatele probleme ale lumii de azi.
             
Cand prin presiune economică, politică, ideologică si apoi prin acte agresive făţişe sunt încălcate drepturile fundamentale ale naţiunilor, când extremismul şi terorismul, de orice natură ar fi, devine practica curenta a unor grupări politice, atunci se află in gravă primejdie nu numai dezvoltarea democratică, independentă, progresivă a popoarelor direct ameninţate de asemenea acţiuni nefaste, ci întreaga evoluţie normală, paşnică a omenirii!
                    
Toate conflictele şi divergenţele dintre state trebuie soluţionate numai şi numai pe cale politică, prin tratative, purtate în spiritul înţelegerii şi păcii, al deplinei egalităţi şi respectului reciproc, evitându-se orice ciocniri şi acţiuni armate, care nu pot decât să aducă mari daune şi suferinţe popoarelor. Nu există conflict să justifice recurgerea la arme şi care să nu poată fi soluţionate pe căi paşnice, în interesul popoarelor, al cauzei destinderii si păcii in regiunea respectivă şi în întreaga lume.
                 
Respectarea dreptului suprem al tuturor popoarelor, al oamenilor de pretutindeni- dreptul la muncă, la invatatură, dreptul la viaţă, dreptul la pace, la existenţă liberă si demnă- ar trebuii sa constituie litere de lege pentru toţi oamenii, bogati, săraci- indiferent de statut, de cetaţenie, de religie.
Proababil aceste manifestări politico-militare, actuale,ce şi-au inceput acţiunile pentru atingerea scopurilor incă din anii ”80, se datorează faptului că se doreşte o societate zguduită de o criză globală, dezechilibrarea interna a unor state, aruncarea acestora in haosul si anarhia favorabile implantarii in varful piramidei a unei noi puteri politice.
             
Prin intermediul acestor noi puteri politice, puternicele state ale vremurilor noastre, au permis bogaţilor lumii să acumuleze avuţiile planetei cu preţul sărăcirii a zeci de popoare din America, Africa, Asia si chiar din Europa( ex: România si alte state sărace) prin ţinerea acestora în stare de sclavie, de semisclavie, de obiect al celei mai crunte exploatări.
                
TOATE STATELE AR TREBUII SA AJUNGĂ LA UN NIVEL DE DEZVOLTARE ECONOMICĂ ŞI SOCIALĂ CARE SĂ-I PERMITĂ SĂ SE BUCURE DE BINEFACERILE SI CUCERIRILE CIVILIZAŢIEI- şi nu doar anumite state să beneficieze de această bunăstare!
*
Odată cu dezvoltarea capitalismului in ţara noastră, tânărul stat român a devenit obiectul a tot felul de tranzacţii oneroase impuse, de fapt, tot prin intermediul puternicei forţe economice si militare a marilor ţări capitaliste, prin sistemul de relaţii internationale total inechitabile.
 
 
30 octombrie 2011- Criss Crysie(E.S)
 

Combaterea diversiunii „securiștii-teroriști” din 1989 este continuată și de col. (r) Grigore Predisor

În anul 1989, colonelul Grigore Predisor, era atunci ofițer la Inspectoratul Județean Vâlcea al Ministerului de Interne. În ziua de 22 decembrie 1989, începând cu ora 8:30, a primit ordin de la generalul Iulian Vlad, șeful Departamentului Securitații Statului, ordin transmis prin ofițerul de serviciu pe minister: toate cadrele de securitate erau convocate la unitate, armamentul trebuia depus la locurile de pastrare, care să fie sigilate și se interziceau orice răspuns la eventualele provocări”. Ordinul primit a fost executat.

Colonelul Grigore Predisor, menționează „că până în seara zilei de 22 decembrie, nici la sediul Comitetului Județean Vâlcea al P.C.R., nici o persoană nu s-a manifestat negativ la adresa Securității, existand chiar exprimări în favoarea acesteia.”

              În acest sens, „colonelul Dumitru Stănescu, șeful Miliției municipale și colonelul Ovidiu Popescu, de la Securitatea jud.Vâlcea, prin atitudinea lor echilibrată și prin adaptare la situația creată, s-au adresat mulțimii adunate în fața sediului Comitetului Județean P.C.R, au calmat spiritele și au contribuit la detensionarea situatiei.”

Acele persoane care au analizat evenimentele petrecute la Vâlcea, cu părere de rău, regretau faptul că nu au existat morți și răniți-- ca să vedeți ce analiști patrioti și interesați de soarta poporului avem în țară, platiți de anumite trusturi de presă...

                În seara zilei de 22 decembrie, la FSN (organism nou constituit la nivel județean) și-a făcut apariția, îmbrăcat în uniforma militară, col.(r) Severian Baciu, prieten „apropriat” al generalului Nicolae Militaru, care a afirmat „Din acest moment toată lumea ascultă comanda la mine !”. Era bine cunoscut faptul ca acesta nu avea la inimă serviciile de informații. Pentru că el a fost pensionat, după ce a aparut în dosarul „Corbii” ca legatură apropiata a gen. Nicolae Militaru, de asemenea fiind și implicat în diverse afaceri, printre care, furtul de combustibil și insușire de bani, a fost în cele din urmă pensionat.  Însă, cu sprijinul gen. Nicolae Militaru, a îmbracat din nou, uniforma militară și a preluat conducerea FSN-ului. „Era foarte energic și și-a orientat întreaga atenție asupra Securității”, mai spunea colonelul Grigore Predisor.

După ce a fost reactivat de generalul Militaru, a mai fost numit comandantul Brigazii de Vanatori de munte de la Curtea de Arges. A devenit apoi parlamentar, fiind și vicepresedinte al Comisiei de Aparare din Camera Deputatilor. 

                 În această calitate, Severian Baciu își dădea mare importanță. La un moment dat, i-a spus unui ofițer de față cu mai multe persoane : „Niciodata nu i-am putut suferi pe nenorociții de securiști”, iar acest ofițer i-a replicat pe loc : „Mai bine un securist nenorocit care și-a apărat țara, decât un tradător împuțit”.

Acest, col.(r)Severian Baciu, a decedat în septembrie 2011, într-un anonimat total...

Revenind la evenimentele de atunci: pe postul național de televiziune, s-a transmis o știre falsă, de dezinformare/intoxicare, așa cum au fost atâtea în aceea perioadă, prin care populația era anunțată că: Securitatea de la Vâlcea nu cedează!” și că „se trage în populație”, iar consecințele nu au întârziat să apară: mii de oameni din toate zonele municipiului au sosit în fața sediului Securității, au aruncat cu pietre în geamurile de la intrare și ale primului etaj, forțând intrările în unitate. În mod evident, mulțimea era manipulată prin „știri” inventate, care îi îndemnau la acțiuni agresive împotriva Securității. Astfel, noile cadre din sistemul de informații erau puse la zid.

Am dat atunci telefoane la sediul Consiliului Provizoriu Județean al FSN, am vorbit de nenumarate ori cu președintele acestuia, Marian Maciuca, și cu colonelul Severian Baciu, solicitând intervenția Armatei.

Toti cei cărora mă adresam păreau surzi, și atunci, pentru calmarea situației, am contactat-o pe cea care se afla în fruntea mulțimii și care, într-un fel, constituia un simbol, Cristinela Mirica, „exilată” de mai mult timp din oraș din cauza unei presupuse relații cu Nicu Ceaușescu (având în permanență în urma ei subofițeri ai Miliției, care o supravegheau oriunde mergea, la ordinul Elenei Ceausescu, care nu o vroia pe aceasta în viața fiului ei. Cristinela Mirica, devenise cunoscută pentru faptul că și în bar, și la școală era cu Miliția după ea).

I-am spus, ca toate cadrele de la securitate sunt loiale „revolutiei” si ca tot armamentul este sigilat. Intelegand situatia, dupa ce a vazut geamurile sparte a promis ca va incerca sa linisteasca atmosfera si chiar a reusit. Cu ajutorul colonelului Silvian Marinescu, a primit o porta-voce, prin care le-a explicat tuturor celor prezenți, ca Securitatea este alaturi de populatie, se poate spune fara gres, ca aceasta fata, Cristinela Mirica, a deturnat fundamental acțiunile manifestanților, dejucând intențiile unor regizori sau scenariști ai evenimentelor.”

            În revista Vitralii nr.9, aparută în decembrie, 2011, găsiți și alte nume, ale unor personaje, numite în mod ciudat, în fruntea anumitor unităti intelligence- aceștia au făcut în aceea perioadă instrucție cu noii ofițeri ai serviciilor de informatii. Instrucție in sensul de manifestari violente, din pricina urii fata de fostii securisti.

Tot in materialul semnat de col(r) Grigore Predisor, acesta prezintă succint și perioada imediat urmatoare revoluției.

Astfel că, col. Severian Baciu, după ce a fost reactivat de gen.Militaru, a dat tot felul de ordine stupide( ca de exemplu: „găsiti teroriștii care se ascund in tunelul(inventat de el) care face legatura intre hotel Alutus si „Casa Alba”- asa numeau ei sediul C.J al Valcea al P.C.R.

Intrand in subordinea MapN, in lunile ianuarie- martie 1990, serviciul de informatii nu a desfasurat activitati coerente. Ofiterii au fost imprastiati in toata tara, reorganizarea s-a facut foarte greu, incepand cu decembrie 1989- martie 1990, practic in aceasta perioada activitatea informativa a fost redusa la zero.

Au venit în diverse servicii peste 20 de cadre de la Armată, dar în final a ramas doar unul. Mulți din cei trimiși nu aveau nici cele mai elementare noțiuni despre activitatea de informații, așa că majoritatea au plecat singuri.

Merită evidențiat cazul unui ofițer MapN, numit la conducerea unui serviciu tehnic. El sfida cadrele SRI provenite din fosta Securitate si avea o atitudine neloiata fata de institutie. A fost identificat ca vizitând des sediul DIA, deconspirând multe lucrări.

Au trecut peste douazeci de ani de la evenimentele din decembrie 1989 și, din păcate, serviciile de informații ale acelei perioade se află încă sub oprobiul public. Cea mai directă ilustrare a acestei stări de lucruri o constituie harțuirea lor(a ofiterilor adevarati patrioti) prin CNSAS!!! O serie de persoane, străine simtirii romanesti, care nu au nici competenta, nici autoritatea morala sa ne judece, NEAGA tot ce a existat mai bun într-o perioadă de aproape o jumatate de secol din istoria României.

Este datoria noastră să prezentăm realitatea acelor zile. Din frânturi de adevăr se va reconstitui tabloul de ansamblu, întregul. Iar istoricii vor ști, cu siguranță, să interpreteze aceste fapte, să scrie adevărata istorie”-


Col.(r) Grigore Predisor nr.9, dec. 2011, a revistei Vitralii Lumini si Umbre, Revista veteranilor din Serviciile Române de Informații.



Criss Crysie

PROPUN DESFIINȚAREA CNSAS !

                 
Vreau sa știu și eu în ce bază, oferă CNSAS, informații despre foștii ofițeri intelligence, din cadrul vechilor structuri și care este până la urmă scopul??!! Pur și simplu, nu ințeleg logica acestui fapt!! Vor să aibe alții listele cu foștii ofițeri și acele documente pe care scria "secret"?  Nu ar trebui ca veteranilor, să li se protejeze identitatea, pentru că ei până la urmă, au lucrat în apărarea țării noastre, NU sunt dușmani ca să le "dezvălui" identitatea/ trecutul. Să pui documente, care au fost secrete și care ar trebui să rămână așa, pentru că alte state, nu pun "PE TOATE GARDURILE", informații despre OAMENII LOR, păi asta arata multe despre scopul acestei instituții numita "CNSAS". De ce nu studiază arhivele, dacă tot sunt ei "în măsură să o facă", departe de public și când spun asta, nu mă refer la cetățenii nostrii(chiar daca nu ințeleg ei prea bine, cine cu cine, și de ce..pentru ca la noi primeaza confuzia...) ci la alții, care sunt interesați de tot ce este legat de intelligence-ul românesc, chiar dacă reprezintă "istorie".... Este clar, că acest CNSAS a fost inființat de cei care nu au avut la inima vechile structuri intelligence românesti! Asadar PROPUN DESFIINȚAREA ACESTEI INSTITUȚII !
  
PS: ANUMITE LUCRURI TREBUIE SĂ RAMÂNĂ ACOLO, ÎN ARHIVE, adevarații specialiști (ofițeri intell.) ar trebui să le studieze și sa îi ia in vedere pe cei care au fost colaboratori sau politruci cu haină de ofițer, dar care astazi detin funcții publice  și NU invers, și anume,  cum se intampla astazi, politrucii care au fost  în sistem și colaboratorii lor să detina listele si arhivele securitatii și să facă ce vor cu ele...
---
Așadar, CNSAS, pe lângă faptul că nu își face treaba, care spune ca o face...pentru că situația este inversa, faptele o arată, mai este și divulgatoare de informații, care ar trebui să rămână SECRETE! -"secrete de stat"- mai spune cuiva ceva? sau este o simplă amintire din trecut, care a fost respectată doar de unii?

Criss Crysie

CNSAS- Întinezi imaginea României! Cine v-a permis vouă să faceți asta, a fost un mare trădător de țară !





10 martie, 2012

Titus Simon, Quo vadis Pacepa?

Potrivit referintelor din cartea lui Titus Simon:
 
 
         In martie 1954 drumul lui Titus Simon si al generalului Sergiu Nicolau se intersectau in cadrul Directiei de Informatii ale armatei. Acestia nu au facut altceva de-a lungul vietii decat sa lupte pentru interesele Romaniei, ale romanilor, au dus o lupta dreapta, demna, de oameni incoruptibili, adevarati patrioti.
Si totusi... anumite persoane care aparent pareau ca lupta pentru Romania, nu faceau altceva decat sa puna piedici tuturor demersurilor intreprinse de acestia (Titus si Nicolau, desigur, patrioti au fost mult mai multi ... ).
   
          Revenind la persoanele rau-voitoare, acestea detineau functiile cele mai inalte, care ii ajutau la indeplinirea tuturor planurilor ascunse, in defavoarea Romaniei pe care le derulau, la indicatiile stapanilor lor.
            Dupa atatea rezultate de calitate ale lui T. si Nic., non-patriotii, au decis ca a venit vremea ca Titus Simon si generalul Nicolau sa plece, sa fie alungati, sa fie eliminati- in privinta lui Titus Simon s-au folosit de afacerile intreprinse de acesta in numele statului, pentru a il acuza tocmai de SUBMINAREA ECONOMIEI NATONALE!!!! El, care nu a stiut decat cum sa dezvolte Romania, a ajuns in situatia in care sa fie considerat dusman al tarii pe aceste motive, ce paradox!!!
           Multi poate au crezut asta, in vreme ce nu il mai bagau in seama, altii nu au crezut, stiind cum procedeaza hienele, in cazul ofiterilor de calitate- si anume incearca sa ii bage in inchisoare, sa le distruga munca, sa ii denigreze.
           Aceste hiene, nu erau nimeni altele, decat dusmanii tarii noastre, care pe atunci aveau cele mai inalte functii: Pacepa, Draghici dar si altii.
            Patriotii incepeau sa fie filati, supravegheati, evitati de cei din jur, ulterior mutati pe functii inferioare pregatirii lor si in cele din urma condamnati.... STITI VOI OARE CATI OFITERI DE VALOARE, ADEVARATI PATRIOTI AU AVUT ACEASTA SOARTA? CATI AU FOST ELIMINATI, CONDAMNATI, DATI AFARA, DENIGRATI ? -- Cred ca nu... si nu este nicidecum vina voastra, ci a celor care s-au ocupat ca acest popor sa nu mai fie interesat de nimic altceva, decat de propriile buzunare, de viata din colivie, fara sa gandeasca mai mult...
In schimb, adevaratii tradatori, in mod bizar, au fost reabilitati de insusi presedintele tarii!! Asta spune multe despre cei care ne conduc, de fapt despre toti cei care ne conduc de 22 de ani incoace.. NE MAI MIRA CEVA?
Aceste acuzatii aduse la adresa lui Titus puteau fi luate in mod "legal" de o comisie de cercetare a actelor de sabotaj impotriva statului..
  
              Titus Simon, in cartea sa( PACEPA: Quo Vadis) face referire la metodele prin care detinutii ajungeau sa isi semneze marturia...astfel ca: dupa ce erau acuzati si incarcerati pana la sentinta finala, acuzatii erau atat de chinuiti, incat ajungeau sa isi doreasca moartea numai sa scape de infern, ajungeau sa semneze pentru confirmarea acuzelor, chiar daca ei nu le-au comis niciodata.. un exemplu concret il regasim in "Primavara de la Praga" 1952, cand mai multi ofiteri au trait cele enumerate mai sus, unii au ajuns sa incerce sa se sinucida, altii au fost torturati, si au semnat in final, ajungand in fata instantei chiar insistand ca ei au comis toate acele fapte- toate astea doar ca sa scape de chinul ce ii astepta daca se opuneau(tinuti ore in sir in picioare fara sa ai voie sa stai jos, doar 6 ore din 24 le ramaneau pentru a sta si a dormii, dar nu se putea dormii pentru ca la fiecare 10 minute, usa era lovita iar detinutul trebuie sa se ridice in picioare ca sa spuna: "Detinutul sub ancheta nr 1437 raporteaza... totul in ordine" in asemenea conditii detinutii nu puteau sa odihneasca, picioarele li se umflau si abia mai puteau sa calce, mancarea lasa de dorit, si de cele mai multe ori nu apucau sa mai primeasca hrana, pentru ca erau tinuti mai mult in interogatoriu; dar atunci cand se lua, masa se lua in picioare, nici la WC nu te puteai aseza, intrucat erau WC-uri turcesti, a aparut frica de moarte, teama ca poti innebunii la orice clipa, se auzeau urlete si tipetele celor care torturati, etc).
 
              Odata semnata marturia, veneau si rasplatele: aveai voie sa mananci, sa te asezi, sa dormi, si chiar sa citesti si sa ai intrevederi cu familia.
 
              Dintre cei acuzati si executati in aceea "primavara" doar trei acuzati au scapat, asta pentru ca au semnat. Insa toti cei care au fost executati au fost reabilitati in anul 1968. (Acest exemplu se regasea si la noi si inca se regaseste din pacate...). Astfel, Pacepa dorind sa distruga si sa nimiceasca toate eforturile, progresele si reusitele Directiei de Informatii ale armatei, a lovit in acesti doi oameni, pe care ii ura si pe care dorea sa ii distruga- acestia fiind primii care au afirmat inca din anii "50 ca Pacepa este un tradator- fapt ce va afecta toata Directia, intrucat acestia doi, erau ofiteri cheie, generalul era aproape genial, cu o coloana vertebrala ce ii facea pe toti sa le fie rusine de decadera lor.
   
           Titus a semnalat faptul ca Pacepa ar fi un tradator, devenind o cartita inca din anii "50, generalul Nicolau a fost cel care a sustinut ce a spus Titus- asta a atras ura hienelor care au inceput complotul impotriva lor( pierderea functiilor, toate portitele le erau inchise, denigrati, dati la o parte, cei care au ajuns la batranete, avand pensii de nimic, altii urmariti pana si dupa moarte: cazul lui Moruzov, Doicaru- cu toate tentativele de denigrare la adresa lor---- si toate astea, pentru ca au fost niste patrioti, niste oameni cu o capacitate intelectuala ce punea in dificultate chiar si cele mai apreciate agentii de informatii bine cunoscute atat atunci cat si astazi).
           Poate daca ar fi fost crezuti, atunci cand au tras semnalul de alarma Titus impreuna cu generalul Nicolau, nu s-ar mai fi ajuns la fuga lui Pacepa cu urmarile pe care le cunoasteti...
          In incheiere, doresc sa le transmit, chiar si aici, in mediul virtual tututor lucratorilor de buna credinta din serviciile nationale de informatii, cele mai sincere aprecieri fata de munca depusa, de-a lungul anilor, cu promisiunea mea si a patriotilor ca mine, ca munca lor nu va ramane fara ecou!
               
   
      
autor: Criss Crysie

Perioada de Glorie a serviciilor secrete de informatii ale Romaniei

O scurta prezentare a domeniului-intelligence

Evoluţia actuala a omenirii determina o diversificare a nevoilor de cunoastere si de informare. Practic, nu exista domeniu de activitate, care sa nu necesite o documentare informationala, din ce in ce mai ampla, mai diversificata. In prezent, schimbarile rapide in situatia politico-militara internationala continua sa surprinda serviciile de informatii si analistii ce apartin sau nu, acestor servicii.

O definitie atotcuprinzatoare a spionajului, este greu de formulat, datorita atat complexitatii diferitilor factori care intervin cat si aspectelor multiple sub care poate fi analizat. Totusi se poate spune ca spionajul este actiunea intreprinsa pentru cunoasterea si divulgarea, prin diverse mijloace, a tot ceea ce se impune sa ramana confidential, conspirativ, ascuns, tainuit unei persoane, firme sau tari. Desigur, definitia poate suferii completari.

Spionajul se practica de multa vreme. Aceasta este o constatare asupra careia toti autorii care au scris despre acest domeniu sunt in unanimitate de acord. Pentru sprijinirea acestei teze, s-au facut incursiuni in istorie, scotandu-se la iveala numeroase cazuri, unele invaluite in legenda.  Se considera ca spionajul a luat amploare odata cu schimbarile din societatea omeneasca, a folosit forme si metode din ce in ce mai evoluate, ajungand in prezent, datorita dezvoltarii stiintei si tehnicii, la performante iesite din comun.

In romane si in imaginatia publicului, domeniul informatiilor a fost foarte des asociat cu spionajul si comportamentul fara scrupule, cu santajul sexual al unei Mata Hari si actiunile de „capa si spada” ale lui James Bond. Desi activtatiile de acest tip au o anumita pondere in domeniul informatiilor, conceptul este mult mai larg.

                                                                              *





„Spionii trebuie sa fie inteligenti, foarte bine pregatiti profesional si cu o vasta cultura, buni organizatori, cu o memorie foarte buna, sa retina, daca este posibil, tot ce vad sau aud, fara sa noteze, sa fie dotati cu mult spirit de discernamant, modesti si retinuti, sa stie sa pastreze secretul operatiunilor, sa se descurce in orice imprejurare, sa stie sa actioneze de asa maniera incat sa-si indeplineasca toate sarcinile, oricat de dificile ar fi, fara a lasa nici un fel de urme, sa nu poata fi descoperiti vreodata”- Allen Dulles „The craft of intelligence”
                                                                              *
”…Un ofițer de informații este un specialist care, mai presus de toate, este dedicat patriei, credincios datoriei sale constituționale, excelent antrenat și care a dezvoltat abilitatea de a gândi ca un profesionist. Este pregătit din punct de vedere psihologic să desfășoare misiuni specifice în orice regiune și în orice situație. În GRU lucrează în acest moment specialiști calificați care vorbesc fluent două sau trei limbi străine…” (Valentin Korabelnikov, fost șef al GRU,2006 )

                                                                                                            *
Sub aspectul principalelor domenii de activitate, care fac obiectul spionajului, se deosebesc trei mari categorii: spionaj militar, spionaj politic si spionaj economic.                                                    
Rolul informatiilor la nivel politico-militar si militar este deosebit de important, deoarece informatiile reprezinta acel mod de avertizare rapida privind amenintarile ori pericolele, de orice natura, ce se abat asupra Romaniei. In acelasi timp, informatiile au rolul de a pune in tema decindetii politici si militari ai statului asupra riscurilor si amenintarilor existente in lume, in anumite momente de referinta, cu impact direct sau indirect asupra securitatii nationale.

Altfel spus, spionajul militar, urmareste obtinerea de informatii ce se refera la potentialul de aparare al unei tari si, mai ales, la fortele sale armate: dotare, nivel de pregatire, efective, sistemul de aparare, planuri de mobilizare, depozite, etc. In sfera spionajului militar intra si culegerea de date despre capacitatea uzinelor care pot lucra pentru nevoile razboiului, productia unor materiale strategice, caile si mijloacele de transport, etc.

Spionajul politic, isi propune cunoasterea problemelor, care fac obiectul afacerilor interne si externe ale unei tari, avand o arie de obiectivitate destul de flexibila, dupa cum ne-o prezinta insasi istoria acestuia. Spre deosebire de spionajul militar si economic, unui agent care practica spionajul politic i se cere o cunoastere amanuntita a vietii politice din tara respectiva mergand pana la detalii privind viata personala a unor politicieni si oameni din posturi de conducere.
Prin spionajul economic, in general, se intelege fapta persoanei care, fie in baza functiei pe care o are intr-o intreprindere, fie in urma unei actiuni clandestine, obtine informatii economice secrete, stiind ca aduce vatamarea unui important interes public sau privat; tradeaza, direct sau indirect, un secret economic, cu scopul de a-l trada, direct sau indirect, in strainatate sau altei firme, sau sa-l intrebuinteze intr-o intreprindere proprie sau straina; confectioneaza, sustrage, isi procura, pastreaza, copiaza, deseneaza sau fotografiaza, in acelasi scop, un plan, o schita, o mostra, un model sau o copie a unei organizari ori a unui obiect care formeaza un secret economic sau da altuia un plan, o schita, o mostra, un model, o fotografie, o copie, o scriere, care alcatuiesc secrete economice sau din care se poate intrevedea un asemenea secret.
In prezent se constata o diversiune a spionajului economic, in functie de scopurile propuse: stiintific, industrial si comercial. Toate aceste subimpartiri apartin aceluiasi domeniu- spionajul economic:
Spionajul stiintific se preocupa de furtul ideilor, unor savanti, cercetatori , etc.
Spionajul industrial urmareste, in genere, capturarea inventiilor si descoperirilor tehnice, aplicate sau cu posibilitati de a fi aplicate in industrie. Adeseori frontul pe care actioneaza agentii secreti ai acestui fel de spionaj se suprapune in anumite cazuri cu spionajul militar sau politic.
Spionajul comercial si financiar, prin metodele folosite, are drept scop inlaturarea concurentului de pe piata economica. Agentii unui asemenea tip de spionaj urmaresc aflarea conditiilor in care s-a produs o anumita marfa, publicitatea care va fi facuta, pretul de vanzare, pentru ca la randul sau, concurentul sa ofere conditii mai avantajoase si astfel sa obtina intaietate.
                                                                                              *
Pe langa toate aceste mari categorii si subcategorii, mai exista o categorie speciala, despre care nu se discuta sau care nu se gaseste in toate materialele de specialitate- si anume: spionajul sub paravan religios. Acest tip de spionaj le cuprinde pe toate celelalte, deoarece, cei care se incadreaza in aceasta categorie, practica spionaj total, astfel ca orice este secret, din orice domeniu- trebuie sa ajunga la cunostiinta spionilor in sutana.
Acesti oameni religiosi, care pretind ca-L iubesc pe Dumnezeu, vor recurge la crima, vor incita la revolutii si razboaie daca este in sprijinul cauzei lor, de regula folosesc alte paravane pentru a-si ascunde adevarata lor identitate. Sunt sireti, inteligenti, politicieni religiosi slefuiti care traiesc in lumea secretelor, a intrigii si a falsei sfintenii. Acestia sunt de fapt cei mai periculosi oameni, mai ales cand sunt organizati si au o autoritate. Scopul lor suprem este de a detine puterea politica universala dar si de a creea din Biserica, o putere peste toate puterile- pentru asta, au nevoie de toate secretele lumii, toate mecanismele militare, politice si financiare, prin care sa isi atinga scopul. Problema este, ca scopul lor, este aproape dus la bun sfarsit, ceea ce si-au propus, este aproape indeplinit. Ei poarta multe nume, cel mai reprezentativ, este Ordinul Iezuitilor.

                                                                                              *
Trecem acum de la aceasta succinta descriere a categoriilor ce compun totalitatea ariei de interes pentru activitatea culegerii de informatii la descrierea notiunii de informatie, a modului  in care aceasta este culeasa, pana la momentul cand ajunge la factorii de decizie-practic tot drumul pe care trebuie sa il parcurga informatia.
Conceptul de informatie:
Intr-o informatie se aduna multe fapte de interes care trebuie puse intr-o anumita ordine din punct de vedere logic. Ea trebuie sa redea imaginea cat mai adevarata si completa a faptelor si a fenomenelor.
Utilitatea unei informatii depinde de gradul in care ea ajuta factorii de decizie, dar si de precizia si de caracterul sau complet. In activitatea de informatii, timpul joaca un rol primordial. Oportunitatea informatiei, influenteaza negativ utilitatea ei, daca ea nu a fost transmisa  la timp.
Alte caracteristici pe langa utilitate si oportunitate, ar fii: varsta informatiei (intervalul de timp scurs intre momentul in care a fost obtinuta si momentul in care factorul decizional ia o decizie pe baza ei); frecventa informatiei(viteza cu care parcurge nivelele: operational-informational-decizional); fiabilitatea informatiei(capacitatea de nealterare a informatiei, pe parcursul drumului sau pana la factorul de decizie, dar si in momentul de decizie).

Exista mai multe tipuri de informatie. Cele mai importante sunt:
-          Informatiile politice(politica externa nationala, dar si interna a statului, partide politice, grupuri de presiune, sistemul electoral,etc)

-          Informatiile din domeniul militar(nivelul de pregatire a personalului, marimea fortelor armate, capacitatea si starea lor de operativitate, performantele, tehnicile, acorduri militare cu alte state,strategia de actiune etc)

-          Informatiile tehnico-stiintifice(dezvoltarea tehnica din sectorul civil si militar al unui stat, tehnologiile sau ,,cuceriri” facute in anumite sectoare vitale ale cerceetarii, strategii de dezvoltare a armamentelor, folosirea sistemelor computerizate, etc)

-          Informatiile din domeniul social(populatia, efectivele apte de razboi si munca, relatiile de grup din cadrul unei natiuni si modul in care acestea influenteaza politica interna, sau/si chiar externa a statului, probleme legate de minoritati, etc)

-          Informatiile cu caracter economic(capacitatea economiei si gradul ei de dezvoltare, importurile si exporturile, politica fiscala si monetara cu implicatii asupra capacitatii de aparare a statului)

-          Informatiile biografice: date de interes despre personalitatile politice, militare si civile;

-          Informatiile privind transportul si telecomunicatiile: transporturi de toate felurile, telecomunicatii;

-          Informatiile referitoare la mediul inconjurator(sunt cerute pentru luarea decizilor cu privire la planificarea actiunilor militare si pentru sprijinul actiunilor de cercetare).

Toate aceste informatii, ajung la stadiul de a fii analizate(procesul de transformare a informatiei), iar rezultatul sau ,,produsul informational”, poate lua forma unor scurte memorandumuri, rapoarte oficiale amanuntite, expuneri si alte mijloace de prezentare a informatiilor.

         Analiza tehnica-   transforma datele foarte specializate, total sau aproape de neinteles pentru oricine altcineva doar de catre specialisti din domeniu- in date care pot fi folosite si de alti analisti din domeniul informatiilor.

        Criptoanaliza- se refera la rezolvarea sau ,,spargerea” codurilor si cifrurilor inamice, permitandu-le   astfel analistilor sa aduca mesajul criptat la forma sa initiala, cu inteles.

Interpretarea foto- de multe ori fotografia este mai apreciata decat simple vorbe- in anumite cazuri.

         Analiza telemetrica- telemetria reprezinta transmiterea radio a unor informatii de la un vehicul-test catre o statie de la sol. Pe baza acestor informatii, inginerii folosesc informatiile pentru a cunoaste si evalua performantele vehiculului, iar in caz de esec, cauzele care au dus la esec.

         In general aceste ultime tipuri de analize, se folosesc pentru ca rezultatele acestei muncii  sa serveasca drept sursa pentru alti analisti din diferite domenii.

O functie importanta si frecventa a serviciilor de informatii este reprezentata de ansamblarea si intretinerea bazelor mari de date- ce cuprinde o mare cantitate de informatii relevante despre toate tarile unde ar putea avea loc o activitate militara. Desii este necesar sa se stie, care dintre acceste informatii sunt importante si care sunt mai putin importante. Un alt gen de baza de date, ar fii aceea care contine documente biografice(referiri din ziare legate de partide, oficiali ai guvernelor, calatoriile lor, relatiile lor, pozitiile lor, calatoriile, modul cum au fost promovati), care pot ajuta, de exemplu, la o analiza legata despre relatiilor lor cu anumiti oficiali, sau aflarea adevarului din luptele interne din partide, etc.



Sursele de informatii si metodologia culegerii informatiilor:

Pentru obtinerea informatiilor necesare factorilor de decizie politico-militara, se folosesc cinci discipline de culegere a informatiilor: HUMINT, SIGINT, IMINT, MASINT si OSINT.


1)        HUMINT- disciplina de culegere a informatiilor, in care omul este atat culegator, cat si              platforma de culegere- la care se face referire ca spionaj.

            Exista doua tipuri de culegere a informatiilor HUMINT, si anume:

                  -din surse deschide, legale (open source information-OSINF)

                  -din surse clandestine (ilegale)

       2)    SIGINT- informatii derivate prin interceptarea si exploatarea emisiunilor electromagnetice straine, petru procesul informativ. Cuprinde: COMINT, ELINT si FISINT.

                                  COMINT- informatii derivate prin interceptarea comunicatiilor straine, prin alte mijloace decat cea intentionata a emitatorilor. Nu presupune monitorizarea mass-media  sau interceptarea comunicatiilor pe timpul investigatiilor contrainformative. COMINT include spectrul de analiza al traficului pe campul de lupta, de criptoanaliza si constatari directionate.

                                     ELINT- informatii derivate din radiatii electromagnetice straine, altele decat detonatiile atomice sau sursele radioactive.

                                     FISINF-informatii derivate din parametrii echipamentelor si ai sistemelor de control, precum telemetre, faruri, legaturi de comanda.

3)  IMINT- produse de interpretare a imaginilor si a fotografiilor pentru uzul informativ. Reprezentari de obiecte reproduse electronic sau prin mijloace optice si filme, dispozitive electronice de afisare, alte mijloace folosite pentru scopuri informative.

4)     MASINT- informatii stiintifice si tehnice obtinute prin analiza calitativa a informatiilor si a datelor derivate din senzorii tehnici specifici, in scopul identificarii si al masurarii oricarei trasaturi asociate cu sursa (emitator sau transmitator). Cuprinde informatii acustice, radar, laser, seismice, de flux, de debit.

5)      OSINT- proces care presupune selectie, analiza si procesare atenta a materialelor informative provenite  din surse deschise. Se desfasoara de catre sectorul privat in combinatie cu expertiza efectuata de specialisti, cu mijloace tehnice adecvate. 

Culegerea informatiilor din surse umane:

Culegerea informatiilor din surse umane, sau spionajul, reprezinta primul lucru la care se gandeste cineva cand vine vorba de „serviciile de informatii”.

In mod obisnuit, sunt implicate persoane cu doua roluri diferite:

Un ofiter de informatii, angajat al serviciului de informatii, si o sursa(informator/colaborator), care ii furnizeaza ofiterului date pentru a fi trimise conducerii serviciului de informatii. Ofiterul de informatii sau „intermediarul” pastreaza legatura cu sursa, transmite instructiunile primite de la superiori, asigura resursele necesare(precum echipamente de copiere si comunicatii) si, in general, incearca sa asigure continuitatea fluxului de informatii.

      Culegerea informatiilor din surse TEHNICE:
Culegerea informatiilor din surse tehnice se refera la un set de metode prin care informatiile sunt culese folosind mai degraba tehnologia avansata decat agenti umani. Limitate in ultima instanta numai de ingeniozitatea umana si de legile fizicii, aceste tehnici presupun fotografierea de la marea distanta si interceptarea unor unde electromagnetice, desi sunt exploatate si alte mecanisme(de exemplu, semnale acustice).


Culegerea informatilor din surse deschise:
Sursele deschise pot fi impartite in trei categorii:
-Surse primare: sunt cele care implica contactul direct cu persoane, dintre care cele mai relevante sunt urmatoarele: oficiali guvernamentali, angajati ai laboratoarelor si ai institutelor de cercetare stiintifica, pe langa acestea, informarea realizata de diplomati si atasati militari, prin rapoartele pe care le prezinta acestia, cu privire la evenimentele din tarile in care acestia au posturile, se incadreaza de asemenea in categoria surse deschise, chiar daca este un amestec de humint cu surse deschise.
Alte surse umane primare deschise, ar mai fii, pe langa acesti diplomati si atasati militari, inspectorii care in urma unor tratate militare, merg in anumite tari, pentru a vedea daca acestea respecta termenii Tratatului.  Inspectorii au un acces mai mare la informatie, decat atasatii militari si alti vizitatori.
In mod asemanator, oamenii de afaceri, savantii si alte persoane care calatoresc pot afla informatii in tarile pe care le viziteaza.
-Sursele secundare: constau in literatura publicata in forma electronica sau pe Internet, incluzand ziare, reviste, transcrieri ale programelor radio si TV, ziare academice, documente guvernamentale. Desii sunt mai usor de contactat si mai ieftine decat sursele primare, datele si informatiile continute sunt de valoare mai mica si uneori depasite.


-Sursele tehnice: constau din imagini obtinute de satelitii comerciali. Intereseaza in primul rand cele referitoare la armele de nimicire in masa.



Tipuri de ofiteri de informatii:

Exista doua tipuri de ofiteri, cei cu acoperire oficiala si cei cu acoperire neoficiala(NOC).

Acoperirea oficiala se refera la deghizarea unui ofiter de informatii in diplomat, sau intr-un alt functionar guvernamental care este trimis in strainatate.
Ofiterului din aceasta categorie, i se ofera avantajul imunitatii diplomatice, altfel spus, in cazul in care guvernul- gazdă descopera activitatile sale de spionaj, acestia nu il pot acuza de spionaj, ci il declara persona non grata si il expulzeaza din tara. In plus, acest tip de ofiter, are asigurat accesul la anumite surse, fara a ridica suspiciuni: diplomati din tara gazda sau cei din alte tari, aflate la post in aceeasi capitala, oficiali guvernamentali ai tarii gazdă. Daca si in alte tari isi vor folosii acoperirea oficiala, acestia vor avea ocazii „nevinovate” de a se intalnii cu alti diplomati. Insa exista si incovenientul, ca din precautie, tara gazdă, stiind ca rolul unui astfel de diplomat poate fi si de a lucra ca ofiter de informatii, il tin pe acesta sub supraveghere si observatie in permanenta, ascultarea telefoanelor, instalare de echipamente de interceptare in apartamente si asa mai departe.

Acoperirea neoficiala(NOC=nonofficial cover), ii confera ofiterului ocazia de a juca mai multe roluri, de a avea mai multe profesii si statute sociale, deci poate avea acces la diferite surse, din diferite medii. De asemenea acestia pot pretinde ca sunt cetateni ai tarii in care lucreaza, fie ai unei terte tari.
Ascunderea legaturii cu guvernul pentru care lucreaza, ii poate ajuta pentru a isi creea anumite contacte cu potentiale surse. Daca relatiile diplomatice intre tara gazda si tara pentru care lucreaza, sunt intrerupte, acestia pot ramane, pentru a-si continua operatiunea. In general, NOC, sunt mai greu de identificat de catre guvernul-gazdă.
Pe de alta parte, acoperirea neoficiala, presupune si dezavantaje: mai multe cheltuieli, pentru asigurarea acoperirii neoficiale. Pentru asta, una dintre metode, ar fii convingerea unei firme, de a il angaja pe ofiter in cadrul sau. O alta solutie, ar fii a pune bazele unei afaceri sau sa se implice in alte activitati care sa ii justifice prezenta lui in tara-ţintă.
De asemenea, toate acestea trebuie atat de bine planificate, pentru a-i asigura o acoperire convingatoare a activitatii ofiterului, incat acesta va depune un efort considerabil, in realizarea acestui aspect, ceea ce ar reduce din timpul si efortul pentru activitatea sa principala- culegerea de informatii.


Tipuri de surse de informatii:
Se poate face o diferentiere intre sursele de informatii, si anume dintre sursele recrutate-care dupa ce se pregateste terenul, sunt recrutate in mod direct de catre ofiterul de informatii; si mai exista surse-voluntari- care se ofera din proprie initiativa sa ajute agentia de securitate a unei tari straine, uneori apeland direct la ambasada tarii respective.
Sursele recrutate, sunt privite de obicei cu mai multa incredere, pentru ca ofiterul a avut ocazia de a le studia caracterul si motivatia inainte de a le recruta. In plus sursele ce urmeaza a fi recrutate, vor fi alese in functie de gradul lor de acces la informatii importante. Cu toate acestea, identificarea si recrutarea surselor, presupun un efort laborios si indelungat si nu exista garantii ca pana la cel mai atent aleasa si studiata sursa va raspunde pozitiv la incercarile de recrutare sau „agatare”.
Asupra surselor-voluntari, planeaza mai mult suspiciunea din partea agentiei, pentru ca acestia pot de asemenea sa fie de fapt, un agent al unui alt serviciu de informatii- adica sa fi fost „dublat” si care are misiunea de a oferii informatii inselatoare, false si chiar de a intinde o cursa ofiterului de informatii in vederea arestarii si/sau expulzarii acestuia. Insa totodata, daca agentia, priveste cu suspiciune nefondata o sursa-voluntar, poate chiar sa piarda din vedere anumite informatii adevarate, provenite de la aceasta.
In istoria servicilor de informatii, au existat relatari asupra voluntarilor care la inceput au fost ignorati sau refuzati, dar care la sfarsit, s-au dovedit a reprezenta surse valoroase de informatii.
Un alt aspect important cu privire la surse, ar fii ca acestea din motive financiare, sa fabrice informatii, sa reorganizeze cu ajutorul imaginatiei dezvoltate, anumite informatii, sau sa infloreasca documente.


Arta schimbului de informaţii:
Cea mai grava problema cu care se confrunta un ofiţer de informaţii este posibilitatea ca o agenţie adversa, sa il supravegheze(monitorizare+urmarire) pentru a-i controla activitatile si pentru a identifica persoanele cu care acesta intra in contact. Prin urmare, misiunea ofiţerului este de a afla daca este supravegheat, si daca este, sa scape de urmaritori pentru a isi putea intalnii sursele sau potentialele surse, fara a risca divulgarea identitatii lor- daca acest lucru nu se poate realiza, atunci se anuleaza intalnirea.
Trucurile prin care ofiterul poate scapa de urmaritori, pot fi diverse.
Arta schimbului de informatii cuprinde inclusiv tehnici de comunicare cu o sursa, fara a fi necesara  o intalnire. De exemplu, un ofiter ii poate inmana unei surse, un pachet sau un document, in trecere, pe strada(,,predare-fulger”)- daca acest lucru va fii realizat corect, echipa de supraveghere nu va sesiza manevra.
O alta masura de precautie este de a nu se intalnii ofiterul de informatii cu sursa in tara in care spioneaza. De exemplu, daca acesta spioneaza in USA, ei se pot intalnii in Canada sau Mexic.
O alta metoda de comunicare, ar fii creerea unei „casute postale impersonale”, cum ar fi scorbura unui copac dintr-un parc si asa mai departe.


Metoda culegerii informatiilor de tip HUMINT:

-Observarea

-Ascultarea

-Investigatia

Toate se fac in varianta simpla, sau prin folosirea aparaturii tehnice moderne

1.       Observarea: consta in supravegherea nemijlocita a obiectivelor de studiat, cu ochiul liber sau cu ajutorul unor aparate optice, ziua si noaptea. Observarea este o metoda pasiva, la indemana tuturor, care nu prezinta riscuri deosebite, dar care aduce o cantitate minima de informatii.

2.       Ascultarea reprezinta aciunea de obtinere a informatiilor prin folosirea directa a organelor auditive sau prin intermediul aparaturii moderne de ascultare si nu presupune implicarea elementelor specializate de cercetare radioelectronica.Informatiile culese sunt variate, valoarea lor este direct proportionata cu valoarea informativa a persoanei ascultata.

3.       Investigatia reprezinta metoda activa prin care se obtin informatii de la persoane care cunosc sau au acces la datele ce prezinta interes, pe baza unor discutii bine motivate.

Greutatea informatiei culese, depinde de persoana cu care se dialogheaza.

In mod curent se constata ca cele mai reale si valoroase informatii sunt cele de tip HUMINT.



Operatiuni secrete

Din punctul de vedere al opiniei publice, actiunile secrete- in special formele cele mai senzationale ale acestora, cum ar fi rasturnarea unui guvern sau asasinarea liderului acestuia- reprezinta una din principalele forme de concretizare a activitatii servicilor de informatii.

Dupa cum ne sugereaza termenul, trasatura definitorie a unei actiuni secrete o reprezinta caracterul sau ascuns, secret.

In unele cazuri, pastrarea secretului este absolut necesara, iar guvernele se straduiesc sa ia toate masurile necesare in acest sens.

Sintagma acţiune secreta include o gama larga de activitati, de la cele de genul: acordarea de asistenta tehnica secreta(ex: cursuri de perfecţionare sau furnizarea unor echipamente de comunicatii ori asigurarea securitatii)unui guvern strain prieten, pana la cele mai spectaculoase, cum ar fi asasinarea unui lider sau instigarea ori sprijinirea unei lovituri de stat.

Metoda cea mai simpla si mai directa de a influenţa actiunile unui guvern strain este de a recurge la agenţii de influenţa- agenţi a caror principala misiune consta nu in culegerea informaţiilor, ci in influenţarea directa a politicii altui stat.

Agentul de influenţa poate fi un oficial guvernamental sau un membru marcant al clasei politice din ţara-ţintă(altfel spus, o persoana din interior), ce are acces la alti oficiali guvernamentali, la liderii de opinie si la mass-media.


Metode si procedee pentru influentarea unui stat/inamic/agentie adversa:

-Dezinformarea:  consta in a determina adversarul sa faca in mod voluntar ceea ce se doreste ca acesta sa faca, folosindu-se de o varietate de tehnici si actiuni menite sa raspandeasca informatii false sau ambigue, zvonuri, insinuari si fapte modificate- toate acestea purtand si numele de propaganda.

-Inducerea in eroare(inselarea): actiune intentionata a celui care inseala cu scop anume, pentru a manipula perceptiile factorilor de decizie si a obtine un avantaj considerabil.

-blocarea semnalelor reale si fabricarea unora false: operatiunea de dezinformare implica si blocarea semnalelor reale si inlocuirea acestora cu unele care pot induce in eroare.




Spion contra spion:
 
CONTRAINFORMATII

In linii mari, contrainformatiile se refera la datele culese si analizate, precum si la operatiunile intreprinse pentru a proteja un stat(inclusiv activitatile propriului serviciu) impotriva atacurilor venite din partea serviciilor de informatii adverse. Totusi, intr-un sens mai restrans, activitatea de contrainformatii se refera de cele mai multe ori strict la prevenirea culegerii de informatii de catre un serviciu advers.

In cadrul sistemului actual al Statelor Unite, nivelurile de clasificare sunt urmatoarele:

·         Strict Secret de Importanta Deosebita:   ,,daune foarte grave”;

·         Strict Secret:   ,,daune grave”;

·         Secret:   ,,daune”



CONTRASPIONAJ

Contracararea si combaterea actiunilor si a culegerii de informatii a unui serviciu secret concurent, poarta denumirea de contraspionaj.

O modalitate clara de a afla despre activitatiile unui serviciu de informatii advers este initierea unor actiuni de supraveghere a ofiterilor acestuia (monitorizarea permanenta) oriunde acestia opereaza. O astfel de supraveghere incearca sa stabileasca unde se deplaseaza ofiterii si cu cine comunica sau cu cine intra in contact ; aceste contacte  pot fi utilizate ulterior pentru derularea unei  anchete.

Desi conceptul este simplu, in practica este vorba despre o activitate complexa.

Abilitatiile ofiterului, care se afla sub supraveghere, ingreuneaza munca ofiterilor care il supravegheaza, deoarece acesta este instruit sa evite propria monitorizare, va folosii tehnicile  „predare-fulger” si casuta postala impersonala pentru a ascunde identitatea persoanelor cu care ia legatura. In plus, daca observa filajul, ofiterul poate anula orice intalnire planificata, pentru a evita punerea in pericol a sursei sale. Este deci important ca operatiunea de supraveghere sa fie mascată.




Material coordonat de  Ema Stefanescu alias „Criss Crysie”



Bibliografie:

Comandor (r) dr. Mihai Axante - Cercetare, informatii SPIONAJ, Editura Niculescu ,2005;

Abram  N. Shulsky,Gary J. Schmitt- Razboiul Tacut – Introducere in universul informatiilor secrete, Editura Polirom,2008;

Dr. Paul Ronitz- Spionajul Economic, Editura Militara,1976;

Edmond Paris- Istoria secreta a iezuitilor, Editura Homer,2009;

Vasile Lapasusi, C-tin Gadea, Ioan Valer M- Spioni si tradatori,  Editura Little Star,2002.